Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Fărîme de spiritualitate bologană

Vremurile au încremenit satul, în hibernare
Mii de ani, ca unul, fără nici o transformare,
Case mici, cu pălării de paie, avînd sărăcanii
Și-n ceva mai răsărite viețuind bogătanii.

Sărăcia era mare și-nfingea pumnale-n burtă,
Moartea, avînd mult de furcă, făcea viața scurtă,
Truda fiindu-i în zadar, la “moara fără noroc”,
Fiecare dimineață punînd un vlăstar în loc.

Casele erau pline de „ciledi”, dar oala goală
Făcea inutilă orice încercare de-mpărțeală,
Așa că-i dădeau la bogătani, sluji, ca să muncească,
Lăsîndu-i în voia sorții, Domnul ca să-i ocrotească.

Timpul, depănînd anii, în fireasca-i curgere,
Ca și viața-n satul de munte, fără întrerupere,
Conservînd arhaice tradiții și obiceiuri,
Munca, cinstea și-omenia nefiind rar-avisuri.

Boii trăgeau plugu-n brazdă, coasa fîșîia prin iarbă,
Sapa, hîtru, rîdea buruienilor rase de barbă,
Furci și greble, de lemn, puneau claie-n fîrcituri,
Iar harnicele seceri adunau grîul în șuri.

Iarna, în habă, tineri își torceau destine,
Colindate la Crăciun – alesele lor zîne,
Iar la horă se-aduna tot satul, să petreacă,
Sfîrîind călcîele și-n „figuri” să se întreacă.

Petreceau la nunți, invitați cu „păpușa”,
– Doar cei care nu arătau, pe dinafară,...ușa! –
Încîntați cu…voie bună și falsa mireasă,
Dar și cu găina…din poveste, la nașa pe masă.

Noaptea se așterne, ca o mantie, întunecînd
Cerul albastru și un roi de stele împrăștiind –
Tulburătoare priveliște a universului,
Sumă de destine: fiecare-și are steaua eului.

Junețea i-a rotunjit formele și în oglindă
Răsare o zînă ca-n povești, stînd zbor să prindă,
– Precum scrie-n cartea cu basmele copilăriei –
Un Făt-Frumos ca s-o încînte cu oda bucuriei.

Însoțiți de voia bună, din Josani și din Susani,
La joc în șură se adună tinerii bologani –
Obicei din moși-srtămoși păstrat, cu bucurie
Petrecînd, pînă în zori, o noapte de reverie.

Aruncîndu-și privirea-n jur, se cufundă-n doi ochi adînci,
Lăsînd-o puterile de parcă-ar fi urcat pe stînci
Și, invitată la joc, i s-au înmuiat picioarele,
Inima spunîndu-i: se-mpinesc aevea visele !?

Trio Voasi la vioară și cu Sali la gordună,
Porneu jocul, apoi puneau liniștea pe strună,
Dănțăușii păstrînd ritmul, cu bătut și strigături,
Pînă cînd suna finalul, acompaniat de...of-uri.

Zorii i-au prins în brațe, învîrtindu-se cu foc,
Prinși de vrajă, parcă și timpul s-a oprit pe loc.
Nici inima lui nu era de piatră, Făt-Frumosul,
Ciobanul satului, a fost să fie sortit – alesul.

Urca pe Podișoare juna, bici avînd drept sfetnic,
Înapoi ca să nu dea măgarul îndărătnic,
Încărcat cu desagii cu “chicuri” și cu merinde
Pentru Făt-Frumosul, grăbind în brațe a-l cuprinde.

Albe puncte apar în zare, turma de mioare,
Spre staul, grăbite de cîini, pun elan în picioare,
Iarba, verde și gustoasă, să se transforme în caș
Din mîinile măiastre ale frumosului ciobănaș.

Soarele, mirat, s-a oprit pe loc, ca să privească
Minunea de fecioară, ce la stînă-o să poposească,
Întîmpinată de ciobănaș, pierdut în visare
Și, ca bun venit, înlănțuind-o c-o îmbrățișare.

Ea îl privea surîzătoare, atît de fericită!
Întinzîndu-i gura s-o sărute – iubire pecetluită.
Cu buzele împreunate – ar sta așa o veșnicie –
Prevestind, fiorii, o viitoare căsătorie.

Deși iubirea nu ia-n seamă culoarea sîngelui,
Săracul nu poate aspira la fata bogatului,
Trebuind să-l cheme pe Cicero-n ajutor,
Fata ca s-o dezlege de a părinților dor.

- Tăticule drag, ți-a dat Domnul doar o singură fată,
Lumina ochilor tăi, și n-o s-o lași nemăritată,
Alesul, inimii cîntîndu-i ode în catedrală,
Dar vrei ca să fie un “cîntec de lebădă” – autumnală?!

- Fată dragă, așa-i rînduiala, stricte reguli are:
Cei bogați, de cei săraci, să trăiscă-n separare.
Legea-i lege, bariera-i de netrecut, se pare,
Dar, ca s-o treacă, hai să-l punem la-ncercare,

Ca să închidem gura satului, că-i cel mai potrivit
Fecior, să facă o grozăvie, cum altul n-andrăznit.
Lada ta de zestre va fi proba lui, de îndemînare,
Urcînd-o pe Coasta Fetii-n spate, fără răsturnare.

Satul întreg s-a adunat, ca la urs, gură cască,
Să vadă ce n-au mai văzut, de o să reușască,
Invidioși pe ciobănaș și dorind succes chinului
Voinicului și să-i „moară capra vecinului”!

- Doar o fată are tata, și frumoasă și bogată,
Cu ladă de zestre pe măsură, dotă minunată,
(Crucind asistența cu artisticele-i încrustații,
Mare și plină ochi, producînd un val de exclamații)

Împreună le primește voinicul ce dovedește
Credință și sacrificiu, cum altul nu mai găsește.
Prețioasa perlă, cine vrea ca s-o aleagă
Hăurile existenței să-nfrunte, ca să o culeagă.

Nimeni nu se-ncumetă la-nfruntarea neputinței,
Încercare dincolo de limita nesăbuinței,
Dar, citind în ochii dragi adînca disperare,
Ciobănașul hotărî: ori fata, ori...peste hotare!

Lada, ca o piatră de moară, grea peste poate,
La-ncovoiat și, cu picioarele-n pămînt afundate,
Face primul pas pe Coasta Fetii, abruptă tare,
Care-i mai adaugă o greutate pe spinare.

Pas cu pas, – parcă se răstoarnă cerul – pînă ajunge
Spre mijlocul dealului, dar viața i se scurge
Cu fiecare pas, picătură cu picătură,
Viața în abisul inexistenței dînd o...tură.

Neagra moarte, fără milă, cu coasa îl împunge,
Cu ură și firul, ce-l lega de cer, îl frînge,
Din ladă,pornită la vale, păsări, cu zbor frînt,
Căzînd pietrificate şi împrăștiate pe pămînt.


Precum un meteorit a lovit, lada, adîncă
Groapă săpînd și prefăcîndu-se într-o stîncă,
Păstrînd amintirea unei iubiri, de...piatră,
Ce nu a putut să fie, nicidecum, dezintegrată.

Mdraesculum - septembrie 2012

PS:
Azi zace stînca din poveste, trecută în uitare,
Acoperită cu un munte de steril(ă)...nepăsare.

ciledi = copii
fîrcitură = căpiță de fîn, de formă conică, adunat în jurul unui par

Vizualizări: 109

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Noiembrie 22, 2012 la 7:36pm

Mulțam, Valy, pentru vizită! Da, pe lîngă subiect, strecor amintiri personale. N-ar strica să așterni pe hîrtie acele versuri. Succes!


INACTIV
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Noiembrie 22, 2012 la 4:06pm

Ai reusit prin aceasta creatie sa-mi redai franturi din minunatele clipe ale copilariei.

In Cerbesti, unde imi am radacinile existau trei frati, necasatoriti, care pe vremea cand eram eu mic copil exprimau in versuri satirice evenimentele/ faptele mai importante petrecute in catunul nostru. Aveau multe oi cei trei:Veronica, Veselie si Costane Toderichii.


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Octombrie 22, 2012 la 9:30pm

Multam, Lenus! Bine ai revenit!


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Octombrie 17, 2012 la 11:51pm

Cu drag am citit aceste versuri


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Octombrie 3, 2012 la 11:52pm

Mulțam, Dane!

Briză proaspătă la (a) pupa!


INACTIV
Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Octombrie 3, 2012 la 7:44pm

Citit cu mare drag..!


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Octombrie 3, 2012 la 10:03am

Mulţam, Flora, de vizită! Sunt "poverile" personale şi ale...locului( încărcat de istorie şi tradiţii, trecute în uitare)

O zi frumoasă...doamnă!


INACTIV
Comentariu publicat de FLOAREA CĂRBUNE(SUMI HANA) pe Octombrie 3, 2012 la 9:52am

Versurile mi-au răscolit sufletul...Să cred că duci "poveri" grele...în sacul amintirilor?


INACTIV
Comentariu publicat de Camelia C pe Octombrie 1, 2012 la 6:00pm

Cu placere, Mircea


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Octombrie 1, 2012 la 4:56pm

Mulţam fain, Camelia! Sunt încîntat de prezenţă!

Am scris, cu drag, despre locurile copilăriei, fărîmă cu fărîmă, despre spiritualitatea locului, acestă legendă a satului, aproape necunoscută (în copilărie aşezîndu-mă des să mă odihnesc pe...ladă, fără să-i ştiu legenda) şi nu am putut s-o las în uitare.

O zi cu bucurii!

Cu drag

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->