Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

 

 

 

Limba Română, ultima mănăstire

Luna își odihnește obrazul pe Limba Română.
Ea își unduie sunetele
ca niște pene de egretă.
Limba târâtă la Roma odată cu Decebal,
aspră ca tăişul sabiei ascuțit printre
pietre tăcute , și-a întors fața mandră
către schitul lui Dumnezeu,
munții Carpați.

Soarele se răsfrânge în inima ei
pulsând veșnicii.
Picioarele cuvintelor romanești caută harul
în somnul gliei
încălțate în sandale romane.

Serenitatea vocalelor are timbru
de clopot ortodox.
Ele înalță curcubeu peste Prut
pe cerul de un albastru voronețian.
Răsună în trupul Limbii române
glasul lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Limba Română este ultima Lui mănăstire,
cea mai dreaptă, temeinică, eternă.

Eminescu așază
mâna lui Dumnezeu pe spicele de grâu
coapte, încolțind în cuvintele
din câmpia Limbii Române !

Vizualizări: 59

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Septembrie 2, 2014 la 8:31pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Septembrie 2, 2014 la 8:29pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Septembrie 2, 2014 la 8:26pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Septembrie 2, 2014 la 8:23pm


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Septembrie 2, 2014 la 5:16pm
Frumos poem!

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Septembrie 2, 2014 la 4:54pm

Frumoase versuri!


decedat
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Septembrie 1, 2014 la 6:27pm

Recitit cu multa placere.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->