scurm zăpada rece din mine cu amândouă mâinile

și te caut înfrigurat printre frunzele galbene ale amintirii

n-a mai rămas loc neumblat în jungla aceasta a sufletului

toate frunzele însă sunt la fel de galbene și posomorâte

mi-ar trebui încă o viață să ating fiecare frunză în parte

cu vârful degetelor

care te-ar recunoaște

există o memorie miraculoasă a atingerii

dincolo de puterea de cuprindere a ochiului

la trecerea palmei peste liniile fine din jurul pleoapelor

din colțurile gurii

sânilor

din interiorul coapselor și gleznei

nu-ți mai spun că aici toate frunzele plâng

aud parcă o simfonie neterminată a frunzelor galbene

un cântec trist despre uitare și deznădejde

cum te-aș putea găsi oare printre atâtea suspine și lacrimi înghețate

printre atâtea straturi geologice și plăci tectonice ale sufletului

este o iluzie să crezi că poți  coborî în acest cimitir al tăcerii

ca Orfeu în Infern

totu-i până la urmă o iluzie…

Vizualizări: 100

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Ianuarie 28, 2018 la 9:34pm

Imagini pentru zăpada rece abstract

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->