Zile de naştere

ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e
de care luna să se-agaţe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia
şi stropii se preling pe geam
desprinse de pe ramuri
frunzele foşnesc în şoapte
iar eu atârn ca un pendul
lovindu-mă de noapte ...

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de George Ionita pe Septembrie 29, 2020 la 9:51am

multumesc doamna Iordache pentru citire si semnul lasat!


ACTIV
Comentariu publicat de Anişoara Iordache pe Septembrie 28, 2020 la 10:22pm

Nu vad niciun strop de lumina, de bucurie, de speranta. Cu toate acestea,  versurile au o traiectorie lina, curgatoare.


INACTIV
Comentariu publicat de George Ionita pe Septembrie 28, 2020 la 4:07pm

multumesc !


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe Septembrie 28, 2020 la 10:00am

În „întunericul impus” nu ne rămâne decât dorința de-a ne lovi de... noapte?!

P.S. Semn de lectură.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->