Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii


               Ca teolog, nu numai ca  om de stiință sau scriitor,  tratez inclusiv  aspecte teologice. Cele medicale sunt deseori împletite cu cele teologice, arăta și profesorul Constantin Bogdan, membru al Academiei medicale, presedinte al SMSR  din Romania. Omul este în stare, cu ajutor de la Dumnezeu să îndure ispite și necazuri mari. /2 /

               Dumnezeu ajută permanent lupta omului, cu credință neclintită în Domnul în împrejurări grele:

              "Prin ispite, omul se curățește, răbdând se luminează."  Curățirea inimii nu vine nevăzut, doar ca rezultat al ispitelor îndurate, ea sosește, prin credință, din lumina milei lui Dumnezeu, la mărturisirea sinceră a omului, în timpul tainei spovedaniei, a tainei împărtășaniei, sau în timpul rugăciunii inimii.
             Privitor la "mintea noastră, cea legată de Dumnezeu, aceasta este ca un vas care primește pe cât îi stă în putere lumina neapropiată a frumuseții dumnezeiești. Unul minunat, care se lărgește pe măsura Duhului  Sfânt , care se revarsă în el". Sunt multe,  cele relatate conform Filocaliei.
             În momentul în care Duhul Sfânt începe să curețe, arde spinii din ochiurile de unire ale acestora,  din nenumăratele , infinitele straturi,  întinse ca într-un tunel, pentru ardere.

            Are loc " o umflare" a vasului ales pentru curățarea și umplerea sa cu Duh Sfânt. "Prin revărsarea mai mare a Duhului Sfânt, se face vasul mai tare, mai puternic."

            Aceasta se petrece cu certitudine,  pentru omul care, rugându-se fierbinte cu inima, aceasta este curățată, prin ajutorul Duhului Sfânt- Dumnezeu:
           "Sporește capacitatea de înțelegere a minții acestuia. Toate se împlinesc sub semnul Puterii Înțelegătoare  "Mintea omului, cea de care vorbește detaliat Preafericitul Calist Patriarhul,  vezi capetele de rugăciune pe youtube,"sporește în înțelegere, doar cu voia lui Dumnezeu.

          E vorba de cele date omului  din ceea ce Dumnezeu te lasă să înțelegi, pentru a îți mângâia sufletul.Unirea cu Harul produce și înțelegere, nu numai iubire"./ 3/
          Este  deosebit de importantă această înțelegere a curățării inimii, prin ajutorul Duhului Sfânt, pentru cei ce se roagă fierbinte, cu lacrimi, mai ales prin rugăciunea inimii:
         "Dacă se varsă în el puțin, îndată vasul se face slab și mai fără putere și nu poate păstra ceea ce s-a vărsat în el."   Aceasta se petrece prin faptul, că nu tot omul credincios primește o revărsare mare a Harului.
          Încet, încet, Harul din noi se diminuează, prin faptele noastre, care sunt de foarte multe ori contrare a ceea ce ar trebui să facem mai departe în viață-aceea de a trăi prin jertfă, milostenie, spre armonia cu Dumnezeu, cu cei dragi, apelând la Tainele de la Dumnezeu.
          Problema izolării  tuturor simțurilor omului la rugăciunea inimii este una importantă. Ea necesită o concentrare a "rugăciunii inimii " pe inimă, spune Filocalia. Aceasta pentru cei care o practică , sub îndrumarea permanentă a unui duhovnic iscusit.
         Se poate rosti la un moment dat  și în timpul somnului, putându-te trezi cu rugăciunea inimii pe buze, ca să începi altfel o nouă zi dată de Dumnezeu, te apără la drum, la necazuri, boli, pretutindeni.
        "Unirea inimii cu Dumnezeu prin deschizătura inimii" este o mișcare sensibilă, mărturisită de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, bun cunoscător al "rugăciunii inimii", cu viață de mare sfințenie.

         Pr. Alexa Visarion în cartea "7 Cuvinte ale Iubirii, sacre taine care ne unesc" se referă  în capitolele următoare astfel la iubire:

  1. Iubirea tămăduiește, este mai tare decât moartea, pentru că ea iubirea  este singura care depășește bariera morții.Cea mai importantă mișcare pe care o poate face un om nu este cea dintr-un oraș în altul, dintr-o țară în alta, ci mișcarea sa sufletească, sensul corect  pe care omul îl dă vieții lui.

          27. Nu uita că ești un muritor, nu investi prost, fără rost, nu te apuca de lucruri care nu contează, învață să pui accent pe lucrurile cu adevărat importante în viața ta.  vSingura care depășește micimile omenești este iubirea./1/
          28. Dacă ai investit în răbdare și devoțiune, atunci ai făcut bine. Sensul nostru pe pământ nu este să îi schimbăm pe ceilalți, ci să îi răbdăm. Este un nebun cel care își poate închipui că poate să îi schimbe pe cei din jurul său. Nimeni nu te poate face să suferi, decât dacă ești ne echilibrat  undeva adânc, în sufletul tău.
         Nu folosi oamenii în interesele tale, nu-i constrânge pe oamenii din viața ta în vreun fel, ci învață doar să simți fiecare om, să îi cunoști limitele și să îi porți neputințele.
          29. Doar credința este în măsură să ne scoată din plictisul și rutina vieții, sau  îmbolnăvirea sufletească. Familia este un exercițiu zilnic al omului ,  care te ajută să renunți la orgoliile și ambițiile tale, căci acolo unde începe topirea ego-ului, coboară Dumnezeu.

               Dacă închei viața alături de un om pe care aproape că îl consideri străin, să știi că acolo este un eșec, nu o virtute. Nu este de loc bine, dacă tu nu ți-ai asumat omul de lângă tine, nu l-ai iubit, nu ai avut milă de el, ci doar l-ai învinovățit permanent de nefericirea ta.

               În conflictele minore,  casnice, îți poți manifesta  cel mai bine tăierea voii proprii.
        30. Pacea Lui Dumnezeu odihnește omul.  Este  mare lucru să te poți odihni real  lângă un om. La rândul tău, e bine să îl poți odihni pe omul de lângă tine. Caută mereu pacea. Nimeni nu fuge de omul păcii, de cel care tot timpul este cu chipul vesel, o fire veselă./1/ 
         31. Omul bogat este de fapt acela sărac de sens și de iubire.Toate lucrurile, faptele noastre  este bine să fie făcute din iubire, nu din responsabilitate sau  din datorie. Iubirea nu este  valută pe care să o schimbi în funcție de țara pe care o tranzitezi.
          32. Ceea ce îi lipsește lumii  moderne , de azi nu sunt: banii, hrana, sănătatea, ci: sensul vieții, credința în Dumnezeu. Pe pământ nu există perfecțiune, iar în ideea aceasta, merită  si trebuie să ne smerim.

               Noi oamenii,  doar tânjim după perfecțiune. Dacă avem conștiința astfel, nu ne vom mai certa cu nimeni, nu vom mai presa pe nimeni, nu vom mai  judeca pe nimeni din jurul nostru. Înțelegem deci că pe pământul acesta, nimic nu este fără greșeală.
         33. Nu e vorba de pedepse primite de om prin durere, ci de dureri primite  de om cu bucurie , cele  care îl curățesc , și îl ajută să ridice de pe inima lui-piatra tare a indiferenței sale sufletești.
              Durerile sunt necesare în viața noastră. Dumnezeu îngăduie durerile , pentru că ele ajută inima fiecăruia din noi să se poată transforma într-una  de mamă.

              Maica Domnului ne învață ceea ce este"inima de mamă". Înseamnă a îi cuprinde în inima ta pe toți cei din jurul tău. Întotdeauna dragostea de mamă pentru copilul ei este statornică,nețărmurită, nimic nu o poate distruge.

              Mama se poate doar întrista din cauza copiilor. Ea mai degrabă închide ochii , decât iscodește,mai degrabă iartă, iubește, mângâie copilul, decât acela de a îl certa șpentru a il îndrepta.
        34. Fiecare întâlnire a duhovnicului cu un om, în taina spovedaniei înseamnă o nouă naștere a omului în Împărăția Lui Dumnezeu de aceea e important să o facem .

             E minunat să dai de Dumnezeu la un moment dat în viața ta. Este extrem de trist să nu duci această întâlnire la bun sfârșit niciodată, respectiv să eșuezi.
             E vorba de o răscruce a vieții noastre. În fața sufletului omului se deschid două căi / 1/: una  este a deznădejdii și a renunțării, alta opusă, cea a nădejdii și a încrederii în Mila Lui Dumnezeu.
             Căutarea Lui Dumnezeu nu este zeamă lungă, sau din plictiseală. Nu prin formalism vom reuși să îL căutăm, , nici înr-o  concentrare  a noastră pentru a împlini reguli.

             Marii Părinți Filocalici spun astfel:"omul nu se poate mișca spre Dumnezeu, decât atunci când află , descoperă iubirea nebună a Lui Dumnezeu pentru acesta. "
            -La Domnul îmi este toată nădejdea!
            Să ne  spunem aceasta: Ceea ce la om este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință!
         35. Duhovnicul este bine să observe în inima omului pocăința și nădejdea în Dumnezeu, per ansamblu starea sa de pocăință.
              Dumnezeu ne va judeca la final, după cât am putut ierta și iubi omul din fața noastră, după cum am putut înțelege că la acesta, căderile sunt mai mici ca ale noastre.
         36. Când iubești un om, deși el nu este așa cum ai vrea tu să fie  are multe căderi, neputințe care pot să te afecteze în mod direct, prin el ÎL iubești de fapt pe Însuși Dumnezeu.
               Zilnic să îți propui să nu mai judeci pe nimeni, să nu mai condamni oameni. Nu există  om perfect, ci doar un om cu slăbiciuni și neputințe.
        37. Sfântul Apostol Pavel spunea:" Dacă ar fi să mă laud, aș face-o cu neputințele mele, cu slăbiciunile mele, nu cu virtuțile mele: "Când arăți cinste unui preot ale cărui păcate le cunoști, le vezi, abia atunci îL cinstești pe Dumnezeu din el.   Paradigma aceasta se poate aplica oricărui om./ 1/ 
         38.Puterea Lui Dumnezeu coboară în sufletul omului smerit, care se roagă sincer, este sincer cu el și  cu Dumnezeu. Coborârea Lui Dumnezeu în inima acestui om se va vedea.Putem din nefericire risipi foarte  mult din viața noastră prin: gânduri deșarte, lucruri la fel deșarte, stări deșarte, de care nu ne putem folosi câtuși de puțin. Nu din vrednicie putem să ne împărtășim, ci din mila și Iubirea Lui Dumnezeu.
         39. Vrednicia omului înseamnă să încercăm să păzim în primul rând curăția inimii noastre, să păstrăm în inimă  permanent iertarea, îngăduința, să avem o inimă leneșă la mânie,dar care să suporte ușor răutățile celor din jur,care să îmbrățișeze ușor pe celălalt și să-l iubească.

              Aceasta este inima omului pregătită pentru Sfânta Împărtășanie.Dacă inima sa este îngreunată de ceartă, de mânie,de lipsa de iertare și de dragoste,de nemulțumire, cârcoteală, invidie, atunci el este nevrednic să primească Sfânta Împărtășanie.
        40.  Sfânta Împărtășanie se dă celor bolnavi fizic și sufletește. Ea nu este un premiu, cum cred  destui . Cei bolnavi au nevoie de doctor și de medicament, spune Mântuitorul.

              Cei bolnavi au nevoie și de post pentru a își topi neputințele trupului și ale sufletului. Cei bolnavi au nevoie și de rugăciunea lor , și ale celor apropiați .Boala grea poate fi ca un fel de post. 
              Fiecare Împărtășanie este un eveniment extraordinar. Dumnezeu este mai presus și mai dăruit decât o mamă pentru fiecare. Importanți sunt cei din jurul tău, ceilalți copii ai Lui Dumnezeu.Încet, încet, punând și tu umărul, Hristos va coborâ în inima ta. Libertatea sufletului omului este Darul Lui Dumnezeu
       41. Nu există pe pământul acesta, o preocupare mai plină de sens, decât căutarea Lui Dumnezeu, și nici  o bucurie mai mare decât aflarea Lui.

             Iubirea nu poate face rău, nici măcar atunci  când omul vrea să se despartă de iubire. Dumnezeu îi îngăduie omului să se despartă de El, din Iubire, nu-i face rău, ci așteaptă întoarcerea lui -vezi Pilda Fiului risipitor.

             Cum poți iubi un om care vrea  imediat să se despartă de tine? Cu durere, lacrimi și rugăciune.Este mare lucru să porți iubire unui om, chiar și după moartea sa.
      42.  Nu au trebuință de doctor cei sănătoși, ci acei bolnavi, spune Mântuitorul. Cine se simte obosit, extenuat sufletește, să vină la spovedanie!   Hristos este tămăduirea sufletelor noastre! 

            Cine se simte pierdut, nu se simte apreciat, cine se simte disprețuit de ceilalți, să vină la Biserică!  Dictonul psihologic :Eu  doar pot, eu sunt forță este demonic./ 1/
      43. Să înțelegem că fiecare zi  trăită de noi are un sens, este o pregătire, o căutare, o așteptare a Lui. Să nu ne lăsăm cuprinși de deznădejde, de nonsens, de tristețe. Toate vor  căpăta astfel un sens duhovnicesc, nu unul psihologic.
       44. Problema este a "pâinii spre ființă" nu a "celei pentru toate zilele",  la Rugăciunea Tatăl Nostru.

       Este vorba de pâinea spre ființare, spre veșnicie, nu de cea pentru umplerea burților. Pr. Constantin Galeriu spunea relativ la acest subiect :" Minunea cea mai mare este să învii din tine însuți, nu să faci minuni."
       Când îmbătrânești, patimile încep  unele din ele  să ți  se mai topească. E voba de patima lăcomiei de exemplu. Dar, rămâne patima puterii. Dacă nu, acelea  de a fi: orgolioși, morocănoși, ursuzi, triști, nemulțumiți ..../1/
       45. Așa este dragostea, îndrăgostitul, chiar dacă știe că celălalt nu are dreptate, că nu el a greșit, se duce să îi ceară celuilalt el, iertare!

           El simte că celălalt este neputincios în a își depăși greșeala, din pricina orgoliului
său. Omul care nu se vede pe sine ca  sursă a relelelor din jurul lui, și îi vede întotdeauna pe ceilalți astfel, acela este un om îndrăcit.
        46.Omul care se smerește și își cere iertare pentru păcate la Dumnezeu este iertat.
             Ce este mândria? Credința absolut  nebună că tu ai mereu dreptate, că tu ești bun,și ceilalți sunt răi. Mai precis îndreptățirea permanentă de sine.
       47. Dumnezeu ne trece prin "școala inclusiv  a întâmplărilor". El ne trezește în fiecare clipă, are răbdare cu noi, chiar și o viață întreagă.

            Este plin de iubire, de milă, nu se comportă ca un stăpân. De aceea,  poți să îi iei omului  aproape orice, dar dacă i-ai luat libertatea, ți l-ai făcut dușman pe viață.
      48. Libertatea, Însuși Dumnezeu a pus-o în om, iar acest dar dat omului, nici Dumnezeu nu îl atinge, pentru că și Omul  este liber cu desăvârșire.Când devii opresiv, constrângător cu un om, acesta  va fugi de tine.Iubirea nu se va rupe în veci, este mai tare ca moartea. 

           Paradoxal, omul puternic este doar  cel care nu se iubește pe sine, este doar cel care se lasă pe sine pentru celălalt.

          O iubire fără smerenie nu este  iubire.  O iubire   țipată, răcnită, declarată astfel , nu e iubire. Nu există altă cale de a te apropia de Dumnezeu decât prin smerenie și iubire./1/ 

 

Bibliografie
1. Pr. Alexa Visarion, "7 Cuvinete ale Iubirii , sacre taine care ne unesc,", Editura Doxologia, 2019,
2. Mircea Florin Caracaș, Constantin Bogdan, Eugen Caracaș,"A fi vârstnic", capitolul XX,  Editura ePublishers, Februarie 2020,

3.

       9 citate semnificative și bibliografia aferentă/ 2 /:"Singurul cunoscător al inimii noastre este Dumnezeu-Cel care știe mintea oamenilor pentru că El a zidit inimile lor, pe a fiecăruia în mod deosebit."
xxx "Sbornicul, Lucrarea minții, Culegere despre Rugăciunea lui Iisus", Editura Reîntregirea Alba Iulia –volumul 1 , 2000,
       "Nu prin știință, ci prin Duhul Sfânt, se face cunoscut Domnul."
 Cuviosul Siluan Athonitul, "Între iadul deznădejdii și iadul smereniei", Editura Deisis, Sibiu, 1998,
"Domnul este recunoscut în Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este în omul întreg, în suflet, în minte și în trup."

Sf Siluan Athonitul, citare din Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, "Erminia Duhului", Editura Bizantină, București, p. 259-261, 2002,
        "Lucrurile cerești se cunosc prin Duhul Sfânt, iar cele pământești prin minte. Dar cine vrea să–L cunoască pe Dumnezeu prin mintea lui, din știință, acela este în înșelare, pentru că Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfânt, " citare din Sf. Siluan Athonitul
 Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, "Erminia Duhului", Editura Bizantină, București, p. 259-261, 2002,"
        "Harul lui Dumnezeu nu depinde de timp, ci de modul în care viețuiești și de mila Domnului. Experiența se dobândește, într-adevăr odată cu trecerea timpului, dar harul, de aceea se numește har, adică dar, pentru că depinde de Dumnezeu, se dăruiește în funcție de căldura credinței, de smerenie și voia cea bună." "Dumnezeu este cunoscut doar prin Duhul Sfânt", citare din Sf. Siluan Athonitul.
 Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, Erminia Duhului, Editura Bizantină, București, p. 259-261, 2002 ,
       " Înainte de orice lucrare, cel care cere har de la Dumnezeu trebuie să îndure ispitele și necazurile, în orice fel ar veni acestea. Prin ispite omul se curățeste, răbdând se luminează."
 Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, Erminia Duhului, Editura Bizantină, București, p. 259-261, 2002,
        "După unirea înțelegătoare a inimii prin har, mintea vede, în lumina duhovnicească, și se întinde în Cel dorit, care este Dumnezeu, ieșind cu totul afară din simțire, făcându-se adică fără culoare, fără calitate, fără închipuiri, scăpată de nălucirile cele sensibile.

         Căci mintea noastră este un vas care primește pe cât îi stă în putere, lumina neapropiată a frumuseții dumnezeiești. Este un vas minunat, care se lărgește pe măsura Duhului care se revarsă în el. "
       "Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinților Părinți" care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, volumul VIII, Scrieri de Calist Patriarhul, Calist Catafagytul și alții, precum și un studiu al traducătorului, despre Istoria isihasmului în ortodoxia română, cu câteva texte filocalice ale unor călugări români, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae,100 Capete de rugăciune ale Preafericitului Calist Patriarhul, p. 237-373, p. 308, Editura Institutului Biblic și de Misiune BOR, București, 1979,

       "Dacă revărsarea este mai mare, se face și vasul mai mare; iar dacă revărsarea e mai mică, se face și el mai mic.Și iarăși prin revărsarea mai mare se face și el mai tare, iar prin cea mai mică se face mai fără putere. Și iarăși, dacă se revarsă în el mai mult, devine mai una cu ceea ce se varsă în el și păstrează mai bine ceea ce a primit; iar dacă se varsă în el puțin, îndată el se face slab și mai fără putere și nu poate păstra ceea ce s-a vărsat în el."
       Idem, citare din Filocalia 8, p. 308, Arhiereul Calist Patriarhul,
       Această revărsare a harului, care produce simultan și creșterea minții pe măsura revărsării harului, sporește capacitatea de înțelegere a minții. Toate se împlinesc sub semnul puterii înțelegătoare.
       Citare din Pr. Prof. Dumitru Stăniloae,  care spune în nota 624 la Pr. Calist Patriarhul:
"Unirea inimii cu Dumnezeu prin deschizătura inimii nu este o unire pur sentimentală sau prin simțuri.De aceea toți Părinții cer aducerea minții în inimă".
        Idem, citare din Filocalia 8, p. 308, Arhiereul Calist Patriarhul a Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, "Erminia Duhului", Editura Bizantină, București, 2002, p. 238-248, "Despre simțirea înțelegătoare sau înțelegerea vădită ", citare din Filocalia 8, p. 308.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->