Mîhnite clipe


Mâhnite clipe, fă-le tu risipă,
sau lasă-le deoparte ostenite,
când norii vremii, mai mocnesc pe prispă,
prin gânduri, sau la porți, ce-s prăbușite !

Lasă-ți tristețea în calea solitară,
că eu mă închin, la altarul de sub stele
răspund pădurii-n geamătul de seară,
mă aprind lumină, într-un dans de iele!

Lasă să-ți soarbă clipa a nopții rouă,
un vajnic urlet, eu îl trudesc luminii,
tristețea locuiește-n mine nouă,
ca un adânc desfrâu, în dor tulpinii !

Nu plânge niciodată lângă vise,
sub dangătul de nori când ziua crapă,
și-n toiul de trăiri, ce-ți sunt promise,
mă simte zvon, ce trece...evadează.

Mă simte ploaie, născocită-n vară
când ceața ta se luptă iar cu norii,
un foc mocnit, în dorul lui să ceară
să nu mă îngâni apus, strivind fiorii !

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Septembrie 30, 2014 la 11:30pm
Deosebit de frumoasă! Felicitări, Ucu!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->