Zile de naştere

   

    

E târziu, noaptea se întunecă

și cade pe pământ.

E o seară de octombrie,

gândurile își deschid floarea,

sufletul flutură amintiri,

iar eu nu știu

pe care dintre ele

să le culeg din grădina vieții.

Văd cum anii

mi se desfrunzesc pe rând,

în fiecare zi pleacă

un fragment de timp

ce se pierde ca niște frunze

aruncate de vânt.

Afară vântul

se odihnește-n frunze,

iar în casă mă mângâie

umbra mamei

în chipul icoanei.

Vreau să deschid fereastra gândului,

dar tu râzi și-o-nchizi la loc.

Ne-am despărțit în zori

când ne-a bătut în geam

soarele cu razele sale calde

și ne-a anunțat despărțirea.

Ai revenit acum

și nu mai ai răbdare,

îmi tot săruți genele,

mă îmbrățișezi

și mă mângâi cu tandrețe.

Nu-ți mai rezist,

las totul pe mâine.....

Întunericul se rostogolește

peste noi și ne acoperim

cu pătura moale

a somnului.

Adorm îmbrățișată de tine

MOȘ ENE.

 

Vizualizări: 69

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->