Masa Tăcerii

Mândre lunițe
Albe căprițe
Roată-mi dădeau
Și se împietreau
În zorii sidefii
Fără a-mi vorbi...


Eu tăceam în mine
Înghițind suspine
Dumicând dureri
Zilele de ieri
Una câte una
Și-au cerut arvuna
Bucățele grele
Dorurile mele...


Singură doar una
Inima nebuna
Între ele sta
Și le îndemna
Ca o masă mare
La o sărbătoare
Să își ia tainul
Să-i verse veninul
Jalea și oftatul
Chinul și văitatul
Ca s-o izbăvească
Și s-o împietrească...

Zilele treceau
Ruga-i ascultau
În an la sfârșit
Blestem împlinit
Între ele sta
Rece ca stana
Inima-mi fecioară
Ca piatra de moară...

Doişpe' lunicele
Doişpe, scaunele
Sfinte pietricele
În mijloc rămasă
Inima duioasă-i
A Tăcerii Masă...

de Gabriela Mimi Boroianu
17.12.2016

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Iunie 4, 2020 la 11:09am

Mulțumesc, Paul! Și eu tot după o vizită acolo am scris-o!


redactor
Comentariu publicat de Paul Rotaru pe Iunie 4, 2020 la 10:59am
Acum doi ani am vizitat Masa tăcerii și drept îți spun că am avut același sentiment de apăsătoare singurătate în preajma ei. Felicitări, Gabi.

admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Iunie 4, 2020 la 9:01am

Vă mulțumesc frumos!


moderator
Comentariu publicat de CIOBOTARIU MARIA pe Iunie 4, 2020 la 8:52am

Cu aceeași admirație și drag!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->