Cuvintele n-au seamă de gânduri. Se lovesc unele de altele, unele pe altele, se ciocnesc, apar fenomenele timpului cu ploaie, furtună, tunete, fulgere şi toate le înghite pământul. Cerul îşi află liniştea, după ele,

 

în soare

sau

în lună.

 

Ziua

(se) zboară păsări,

noaptea

se umple de stele.

 

Se (în)cântă sunete şi florile îşi dansează culorile. E răspunsul lor. Se

naşte muzica-n curcubeu cu rădăcini

în orizont,

speranţe,

vise şi şoapte,

chicoteli apar, ghionturi se dau, întrebări se pun:

 

Stelele ce sunete, ce muzică ascultă, cum se cântă, pe ce vals sunt purtaţi paşii zorilor?

 

 

Închid ochii /să pot/ să privesc /de după înainte ce vine,/ să

tac /fără cuvinte./ Se lasă seara /şi,/ încă,/ e cald afară, /capul

mă ţine, /îl ţin /şi /eu/ înfăşurat /într-o căciulă,/ să culeg…

 

tăcerea.

 

 

22.06.2016 ora 19,27’

 

Vizualizări: 59

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Zinca Iulian Marius pe Iunie 23, 2016 la 3:12pm

multumesc din suflet MM, o zi frumoasa, Marius


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Iunie 23, 2016 la 3:10pm

Închid ochii /să pot/ să privesc /de după înainte ce vine,/ să

tac /fără cuvinte./ Se lasă seara /şi,/ încă,/ e cald afară, /capul

mă ţine, /îl ţin /şi /eu/ înfăşurat /într-o căciulă,/ să culeg…

 

tăcerea.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->