Zile de naştere

Eu tac în halatul albastru

 

Freamăt de sălcii cade

în verandă când vântul mării

răspunde cu valuri 
înalte, înalte și lungi,

atât de lungi 
încât s-au lăsat ca ramurile

sălciilor din fața casei 
când; Eu tac în halatul albastru. 

Bobiță cu bobiță, 
nisipul se strânge în brațe 
ca să se adune

de pe cărările ce coboră 
în singurătatea care

împodobește
străzile uitate la soare 
când; Eu tac în halatul albastru.

Înapoia mea au murit

toate cărările,
iar păsările s-au înecat

în dorul de apă.
În văzduh, un văzduh

rostea vorbe de ceață 
când râurile de foc

se făceau pe furiș 
că ascultă

cum bate vântul hain

când; Eu tac în halatul albastru.

 

 


Poate că sub cerul bogat

am cules stele
și nu a plâns marea 
sau poate am înțeles

că voi înopta cu ziua 
pe un crâmpei de vise

pe-acest pământ, 
dar cine mai știe

ce se mai poate întâmpla 
dacă vântul mării

îmi mai răspunde

cu valuri înalte 
și sălciile

mă mai înconjoară

cu pletele lor,
însă acum strâng

pelinul uscat

și iarba de mare

când; Tac în halatul albastru.

 

Înconjurul meu,

vreascuri și brațe de ramuri

lăsate ca livezile pe colină

ce se retrag pe trupul bălan

al cărărilor șerpuite

unde colindătorii

vin să culeagă

patimile dulci

de sub pătura brumei

căzută pe dimineți

întârziate la apel.

 

Serii de vise aprinse

dogoresc albastru în  timp

cu priviri înspre nuferii

care fac de strajă

pe Brațul Chilia

păzind dureroasa

cădere a zilei însetată

de atâtea raze  fierbinți.

 

Colindătorii se întorc

în toiul nopții,

dar ce eu rămân

cu mama, mama, natură

care mă învățase

să o culeg

din visele ei aprinse

în ochii mirați

ai  trupului bălan

căzut pe aleile răsucite

de ape.

Femeia  mă strivise

cu vreascuri pe nrev

și se legăna

pe brațele ramurilor

din toate livezile

ca să îi primesc

sărutarea sfântă

pe frunte.

 

Vântul mării striga

din adâncuri

ca în durerile facerii,

fiindcă trebuia

să fugim în zori

peste ținuturi deșertice

ca să prindem

o inimă sălbatică
din firul

cu pânze freatice

izvorât pentru;

Sufletul mamei natură,

Dar; Eu încă mai tac

în halatul albastru.

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Octombrie 1, 2016 la 6:34am
Frumoase versuri

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->