În nopţile în care plâng tăceri încă mai simt păşind plecarea ta, adun din colbul prins sub tine ieri şi strâng la piept un dor ce mi te vrea. Se-aude crivăţul căznind să mă doboare atâta iarnă mă adună-ncet, mă-ngrop în cergi rănite de topoare tăiş de frig pe sub himere-n piept. Mă tot întreb în care anotimpuri un vânt prea rece te-a făcut să dori, sau care toamn-a fulgerat răstimpuri pălind petale-n aşteptări sub nori. În nopţile în care plâng tăceri eu încă mai dezgheţ din vifor iarna, din sloiul meu prelins de primăveri va înfrunzi din nou tăcerea-ţi toamna. Autor Doina Bezea

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->