Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

                Am luat hotărârea să  deschid un " Jurnal" inititulat astfel, pe perioada cât va dura pandemia. Fiind într-o situație mai delicată decât alții,  cu un sistem imunitar de zece ori mai mic, acest jurnal sper să fie de folos prin ceea ce voi aborda filosofic, literar, teologic sau artistic.

                 Prima noțiune care în existența omului, vrea să facă o distingere față de natură, este individul. Am putea spune că individul este o parte a naturii, ca parte, sau ființă, filosofie în general, individ  sau  persoană. Mult timp,  în istoria gândirii cele două noțiuni au fost înlocuite , ca fiind sinonime/ 1/.

               Sf. Sofronie Saharov sublinia faptul că persoană și individ sunt două concepte diametral opuse. La regretatul dogmatician Vladimir Losski individul era  un amestec oarecare al persoanei cu elemente aparținând naturii comune, în timp ce persoana denota ceea ce este diferențiat de natură.

               

           Persoana este o deschidere totală, o raportare la toți și o asumare a totului. Este paradoxul afirmării de sine pentru ceilalți.1              

          Dacă individul este paradoxul pierderii prin câștig, persoana este paradoxul câștigului prin pierdere.Din eul său, omul poate face  fie un eu autonom, adică egoist, fie un eu pentru ceilalți, adică o persoană autentică.

                 Desemnarea omului ca eu este firească și inevitabilă, dar ne finalizarea eului în persoană este falsificare și ratare a acestuia.

                Persoana este eul  finalizat sau împlinit, iar eul nepersonalizat este doar o promisiune neâmplinită. Problema autonomiei eului,  sau eul autonom,  face diferența între filosofie și teologie.

                Filosofia persoanei nu poate scăpa de eu. Dar ea nu este nici obligată să îl autonomizeze, așa cum o face. Obstinația filosofiei este aceea de a cantona persoana în eu. E vorba de o falsificare, o deturnare a ființei, libertății și cunoașterii umane.

               Omul nu este persoană decât ca un "imago Dei", oglindă care-L  reflectă pe Dumnezeu-Modelul absolut.

               Modelul omului nu este deci omul, ci Dumnezeu.

              Autonomizarea eului este idolatrie, închipuire de sine, covenție și fantasmagorie, alegere a ființei sau goana după neant.

              Omul ca persoană  nu poate fi afirmat decât teologic, căci realitatea eului și a tu-ului nu e demonstrabilă, nici științific, nici rațional, nici filosofic.  Depășirea eului sau autodepășirea, înseamnă de fapt recunoșterea celuilalt.

         Aceasta ar fi concluzia privitor la individ si persoana la vreme de coronavirus, când timpurile cer s descifrăm altfel existența noastră.

 

 

Bibliografie

  1. George Remete, Ființă și credință Vol. II Persoana, III. 3 Individ, eu, sine, subiect, om al inimii, ipostas, Editura Paideia, 2015 .

 

 

 

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->