Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

M-am urcat în tren, înfrigurat. Brrr...aici e căldurică, caut un loc mai ferit, că navețiștii cam fac gălăgie, joacă  ceva cărți, povestesc, râd zgomotos. Găsesc o pereche de bănci cu o singură persoană. E o femeie cam de treizeci de ani, doarme cu gura întredeschisă, cu o față de copil, delicată și senină, bine înfofolită. Mă așez vizavi, la geam și privesc cum se luminează de ziuă. Trenul ne leagănă mai puternic la un macaz, femeia se trezește, se uită somnoroasă la mine. Eu îi zâmbesc și mă uit pe geam, să n-o deranjez. Ea caută în rucsacul de alături, scoate un termos mic, își pune o cafea și începe să se uite în jur. Simt o căldură plăcută dinspre ea, mă uit surprins și văd că mă privește frumos și mă îmbie din gesturi la o cafea. Scot imediat și eu sticluța mea de cafea, torn în păhărelul de plastic și-l ridic a urare, ca la un pahar de vin, zâmbind. Zâmbește și ea iar eu revin la plăcerea mea: privitul cu atenție undeva aiurea, în gândurile mele, în timp ce-mi savurez liniștit cafeluța.

Am ajuns în Brașov, tot din priviri îmi iau la revedere, fac o mică plecăciune și plec.

Nu știu de câte ori ne-am întâlnit și de fiecare dată la acea schimbare de macaz sau ce-o fi, ea se trezea și-și repeta ceremonialul. Iar mie îmi plăcea că sunt liniștit și că nu vin alții să se așeze lângă mine să ne descoasă: da' unde lucrezi, da' cât iei, de unde ești, de ce nu te muți la oraș...

Deja mă bucuram când o găseam în tren, și ea privea cu simpatie dacă era trează sau când se trezea și mă vedea ”la post”.

Într-o zi, era mai multă gălăgie în tren: unul din navetiștii vorbăreți își ținea ziua și vroia să facă cinste cu un pahar de tărie la toată lumea.

- Le dai și la ăia muți? - se aude o voce.

- Le dau și lor!

De după rezemătoarea fetei se iți un cap ciufulit, cu șapcă, cu o privire așa, mai tulbure și, cu voce ce se vroia politicoasă spuse:

- Azi fac treij' de ani și vă invit să cinstiți cu noi un păhărel, mă rog frumos!

- Eu nu beau, dar pentru ca să vă urez cele bune, hai, puneți-mi un strop! - spuse ea, cu o voce frumoasă, cristalină, ce m-a surprins!

- Domnu', nu vă supărați, un păhărel și dom'voastră?

- Mulțumesc, tot așa ca și doamna, un strop, acolo!

- Ei dar sunteți băiat ocoș, sigur intră un păhărel, în cinstea mea! Numa' așe, să nu fie ziua cu refuz, că-i luuungă azi!

Am luat, i-am urat, chiar era bună tăria lui!

Ea a scos niște covrigei și m-a îmbiat din priviri dar și cu vorba:

- ”Domnu' cel mut”, serviți, că atenuează mirosul - spuse zâmbind.

Am întins mâna mai cu teamă, am ales un covrigel rupt și l-am mâncat. Erau cu cașcaval, o bunătate.

- Hai, luați nu vă fie frică, nu-s așa periculoasă!

Au mai trecut ceva zile și am întâlnit-o odată și la întoarcere. Aștepta trenul, era cu spatele și, din rucsac, termosul era gata, gata să cadă!

I-am spus, ea a coborât rucsacul de pe umăr iar termosul a căzut! L-am prins din zbor și i l-am dat. Mi-a zâmbit, mi-a mulțumit și ne-am urcat în tren la locurile noastre!

- Eu sunt Ada, a spus ea întinzând mâna.

Speriat, am întins și eu mâna, gândind că nu-i a bună, că s-a dus liniștea mea de pe navetă.

- Sunt Ionel, navetistul mut, cum ne zic ăștia!

- Da, am văzut că ești tare tăcut, retras... Ca o fată cuminte!

- Știți, eu sunt căsătorit și, într-un fel, e firesc să fiu așa! Dumneavoastră?

- Zi-mi Ada, fără dumneavoastră că ne știm de ceva timp, nu? Ne știu și ceilalți din tren, ai văzut! Și apropo de ce-ai întrebat. eu sunt în curs de divorț și de-asta fac naveta, m-am mutat provizoriu la mama, în Rotbav. Dar n-o să mă iau de tine, ești prea cuminte, prea rușinos, cum văd eu!

Am roșit, ea a râs și m-a lăsat în pace.

În altă zi era preocupată și învârtea niște hârtii. De-odată caută în rucsac și rămâne cu privirea îngrijorată, plină de tristețe, cum nu o mai văzusem.

- Ai pierdut ceva, Ada?

- Of, am uitat să iau banii de acasă și acum mergeam la tribunal! Ce mă fac?

- Păi... Îți dau eu și mâine mi-i înapoiezi! Cât îți trebuie?

- Optzeci de lei. Dar nu știu dacă se cuvine să iau de la tine! Dar nici la servici n-au ăștia bani! Of, of, of... Ce mă fac?

- Uite, îți dau o sută, sau ar fi bine să fie mai mult?

- Nu, ajunge o sută, dar... ce om deosebit ești tu, să dai așa, la o străină banii tăi!

- Acuma n-o să lași serviciu și să fugi în străinătăți pentru ca să mă lași fără suta asta!

A luat banii, mi-a mulțumit, a doua zi mi i-a dat înapoi, dar de atunci am început să vorbim mai multe. Când mă vedea dimineața îmi spunea:

- A venit gustarea de dimineață! Uite ce ne-a pregătit mama!

Și mă alinta cu bunătăți, cu zâmbetul ei așa de frumos, care făcea mai mult decât toate bunătățile.

Soțul ei plecase la muncă în străinătate, se lipise de alta pe dincolo și a venit să-i ceară divorțul. Dar nu renunța la bunurile comune, la apartament și mobilă, deși ea avea apartamentul de dinainte de căsătorie. Și se luptau cu legile parșive, cu termenele interminabile, cu cheltuieli care nu se mai opreau...Noroc că n-aveau copii! Deși și-ar fi dorit...

Am avut un accident de muncă și am fost dus cu salvarea la spitalul județean, la urgențe. Un dispozitiv a cedat și muchia lui m-a rănit destul de rău, secționându-mi parțial unul din mușchii de la pulpa piciorului.

Acolo am fost dus într-o rezervă de două paturi, restul saloanelor aveau mult mai multe (- numai cei cu pile primesc așa rezervă, domnu' - mi-a spus o asistentă) și am fost ”reparat” de o doctoriță care îmi zâmbea și semăna grozav cu Ada.

- Știți, doamna doctor, sunt surprins de cât de mult semănați cu cineva cu care fac naveta cu trenul!

- Da, e firesc, de Ada vorbiți, nu? Suntem surori gemene!

Aceeași voce, aceleași inflexiuni ale vocii, ceva nu-i în regulă, nu se poate!

- Să nu mă considerați obraznic dar eu chiar cred că sunteți Ada! Aveți aceeași voce, aceleași inflexiuni și uite... Aaa!  Acum sunt sigur, aveți pe gât aceeași aluniță! Sunt sigur că pe ecuson scrie și numele Ada!

A venit mi-a arătat ecusonul zâmbind toată: scria David Adriana.

Rușinat, i-am cerut scuze iar ea a venit și m-a sărutat pe obraz spunând:

- Ești un dulce, Ionel, eu sunt, într-adevăr, așa mă alintă mama și puținii prieteni care mi-au mai rămas! Nu-ți doresc să ajungi pe mâna mea, aici vin doar bolnavii, dar dacă tot ești aici, o să te îngrijesc cu tot dragul, hai, să te fac ca nou! Pentru că ești unul din puținii oameni frumoși la suflet pe care-i cunosc, pentru finețea și felul încare te-ai purtat cu mine pe navetă și pentru că n-am uitat încrederea pe care mi-ai arătat-o atunci când mergeam cu actele la tribunal și m-ai împrumutat, pe mine, o străină cu care făceai naveta!

Am mulțumit Domnului pentru că m-am simțit atunci binecuvântat de două ori: odată pentru că mi-a oferit șansa să devin așa cum sunt și a doua oară pentru că mi-a pus în cale, ca un dar nesperat, așa suflete sensibile și frumoase...

Vizualizări: 72

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Aprilie 26, 2017 la 9:40am

Oooo! Ce cadou frumos mi-ai făcut!

Mulțumesc Aurelia, priceperea ta în realizarea acestor compoziții este minunată!

Și încă pe o temă dată, minunat!

Admirație!


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Aprilie 26, 2017 la 12:03am

Mulțumesc dragă Silvia, sunt fericit că vă place și că prin pagina mea trec așa suflete sensibile și frumoase ca ale voastre!

Și eu admir textele tale în care pui atâta suflet și sentimente... și de care mereu mă bucur!

Cu prietenie și drag...


ACTIV
Comentariu publicat de Giurgiu Silvia pe Aprilie 25, 2017 la 11:54pm

Felicitări Viorel! Pentru felul în care scrii și pentru omul cuminte care ești! Parcă așa spunea Ada?!


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Aprilie 25, 2017 la 8:15pm

Mereu mă surprindeți, domnule Muntean, cu niște imagini așa de deosebite și ”în ton” cu poveștile mele!

Chiar sunt frumoase chipurile din pozele dumneavoastră, vă mulțumesc...


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 25, 2017 la 8:07pm

Imagine similară


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 25, 2017 la 8:06pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 25, 2017 la 8:05pm

Imagini pentru fata din tren


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Aprilie 25, 2017 la 8:01pm

Mulțumesc pentru aprecieri dragă Gabi, chiar îmi era dor de tine!

Cu drag...


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 25, 2017 la 6:41pm
Foarte frumoasă poveste! Felicitări!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->