Încă din copilăria mea am auzit vorbindu-se de icoane care lăcrimează ... oamenii pleacă şi acum în pelerinaj la ele, îşi trag sufletul, se miră, se-nchină ... se-ntorc liniştiţi pe la casele lor convinşi că timpul va-ncăpea într-o clipă, iar miracolele se vor revărsa asupra lor ca dintr-un corn al abundenţei. Dar tu, suflete, ai văzut un om care plânge? Şi dacă da, te-ai închinat în faţa lui? Ai făcut o mătanie în suflet pentru omul care plânge? I-ai încredinţat durerile tale, fericirile, i-ai pus în palmă un ban de argint, să-ţi asigure trecerea?

Vizualizări: 79

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->