Mi-a plecat femeia din cuvinte, sunt îngândurat,
bate crivăţul prin oase, se agită singurătatea.
Pe malurile cerului vin anotimpuri de ceaţă,
soarele se vede mai rar şi păsările-mi sunt speriate.
Mă voi odihni în durerea frigului, orizontul
se va apropia şi mai mult de pământ,
nopţile de nesomn vor citi în poemele mele
nedezvăluite contururi şi umbre se vor naşte.
Ploile vor şubrezi oasele copacilor,
cu ramuri îmi vor bate-n geam la ferestre,
frunzele acelea verzi din primăvara lor
numai revin cu acelaşi anotimp în viaţa omului
şi mă mângâi în van cu iubirea femeii
rătăcită prin poeme.

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Emilia Popescu Rusu pe August 21, 2015 la 5:22pm

... femeia rătăcită prin poeme...


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe August 19, 2015 la 11:18pm
Frumos!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->