Suntem atât de străini

Încât nu ne-a fost de ajuns o ţară

Pentru a ne hrăni sigurătăţile

Născute într-o doară.

La tine vine noaptea mai întâi

Cu toate rugăciunile ei în formă de inimă,

Cu gesturile prea teatrale

Pentru a avea dreptul la o umbră minimă,

Cu ştiri despre tot mai multe suflete

Declarate dispărute

Din cauza penuriei de-mbrăţişări tăcute.

Când ajunge la mine

Noaptea e deja prea plină de tine.

Fiecare stea e o-ntrebare

Ce începe şi se termină

Cu un surâs de altă culoare,

Fiecare rază de lună

I-o tăcere, tristă dar bună

Şi fiecare vis mă leagă

De un dor de-a fi întreagă.

Cum ar fi

Dacă nopţile tale s-ar întâlni cu ale mele?

S-ar naşte oare,

Înnebunitoare,

Acea tăcută îmbrăţişare?

Vizualizări: 95

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Ivanovici Atena pe Decembrie 14, 2014 la 10:29am

Multumesc.


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Decembrie 14, 2014 la 5:52am

Frumoase versuri!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->