Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Ilie

Pe un drum abrupt de munte coboară cu mare grijă un cortegiu de oameni smeriţi. De jur împrejur numai brazi. În loc de coşciug, în faţa cortegiului se află Ilie. Păşeşte demn ca un mare şef, nu-l deranjează că merge spre eşafod.

Într-un loc anume, procesiunea se opreşte pentru execuţie. Panta fiind prea mare le îngreunează procedurile, aşa că se hotărăşte amânarea ei până jos, la ieşirea din pădure, pe o câmpie întinsă şi însorită.

Rămas în urma cortegiului, doctorul Cristea găseşte o potecă de-a curmezişul pădurii şi alunecă pe ea, ajungând jos înaintea tuturor. În faţa lui, sprijinită de ultimul copac, stă cuminte o fată frumoasă îmbrăcată în alb. Cristea îi aruncă o privire şi dă să se apropie, dar fata nici nu clinteşte. Uitând de restul lumii şi nedumerit, porneşte mai departe spre câmpia din faţa lui. 

*

Doctorul deschide uşa salonului şi îl priveşte pe Ilie din prag. Simţind mişcare în apropiere, Ilie deschide ochii pentru prima dată după operaţie. Pădurea a dispărut. Încă buimac, nu prea are habar despre ce şi cum i se întâmplă. Caută în jur. Îşi priveşte branula înfiptă în mână şi înţelege că se află intr-un spital. Zgomotele ce pătrund prin uşa deschisă îi atrag atenţia. Abia acum păşeşte şi Cristea spre el, spunându-i::

- Omule, ţi-a pus Dumnezeu mâna în cap!

          Ilie se pipăie pe creştet şi-i răspunde:

- Cred că n-a găsit nimic în el şi s-a lăsat păgubaş. Doctore, nu ştiu cum, dar tocmai te-am visat. Ce zici că fac eu aici? se prosteşte Ilie. Nu îmi amintesc să fi venit de bunăvoie.

Sarcasmul lui Ilie îl face pe Ccristea să zâmbească şi să-i răspundă în acelaşi fel:

- Nu ştiu!

Apoi către asistenta însoţitoare:

- Ai idee ce caută la terapie intensivă?

Ironia celor doi o face şi pe asistentă părtaşă:

- Cred că cei de la salvare sunt de vină. Domnule doctor, bolnavul are vizitatori. Le petem permite o scurtă vizită?

- Cum să nu! În câteva zile îl vor putea lua cu totul. La revedere, omule!

Doctorul iese urmat de asistentă şi în salon intră nevasta lu Ilie, Maricica şi fiul lor, Nelu, care-l şi întreabă:

- Eşti treaz de mult, tată?

În loc de răspuns, Ilie le cere socoteală:

- Voi m-aţi adus aici?

- Hodorogule, eşti gata să dai colţul şi tot cu gura mare! îl amendează Maricica.

- Nevastă dragă, am murit o dată şi ştiu cum e.

- Cum e, tată? întreabă Nelu fiind sigur că nu va primi un răspuns mulţumitor.

- E bine, zice Ilie, e bine că nu mai ştii nimic. Şi, mai ales, nu doare, lucru foarte important, ştiind că toată viaţa-i o durere.

- Tată, cred că ai nevoie şi de un psiholog, după operaţia asta, deşi mă îndoiesc să te poată lecui.

- Dar doctorul, ce zice doctorul, mă mai munceşte mult pe-aici?

- Nu prea mult. Zice că celelalte măruntaie sunt bine, dar tot va trebui să renunţi la unele obiceiuri.

- Îmi închipui, numai că nu cred să fiu în stare.

Maricica îl încurajează:

- Ba ai să fii! Mie nu-mi trebuie piatră de moară la casă, că nici eu nu sunt de fier.

*

Acolo, undeva, Silueta Albă:

- Mda! Nesemnificativ. E prea devreme să îmi dau cu părerea. La treabă însoţitorule! ordonă ea. Să trecem mai departe,

*

Vizualizări: 50

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Ianuarie 30, 2016 la 11:02pm

Taifas nr4

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->