Timpul îmi întoarce paşii, mereu, din cărare.

 

Nu mă lasă singur,

pe bancă, la tine, tată,

nicicum.

 

Îşi troieneşte zăpada aşternută pe drum şi fluieră din frunzele toamnei mele.

Se adună paseri şi cântă şi Sufletul e deja aici. Ne aşteaptă să ne ascultăm

 

tăcerile nevorbite de dor.

 

Şi nici frigul nu stă degeaba.

S-a pus mănuşi în mâinile noastre,

îmbrăţişate

şi

priveşte zarea

din ochii căzuţi pe obraji în picuri

şi

ard aducerile aminte. Sunt clipele de noi. Ciripeşte pădurea. Auzi?      

 

 

17.02.2015, ora 15,34’

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Zinca Iulian Marius pe Februarie 18, 2015 la 10:05pm

multumesc din suflet voua tuturor, o seara/noapte binecuvantata, Marius


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Februarie 18, 2015 la 10:03pm
Frumos Marius!

INACTIV
Comentariu publicat de Ion Rodica Nicoleta pe Februarie 18, 2015 la 9:37pm

As spune mai degraba ca poetul discuta cu eternul, cu tatal, dat tatal Creator, migrand prin sentimente pure ca albul zapezii spre geneza si totodata spre absolut. Un poem original, incarcat de lumina si... aduceri aminte. 

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->