O amintire uitată

Anii adunați în spate
Îi odihnesc pe-un scaun rupt,
Gândesc mult că nu se poate
Să rup prezentul de trecut.

M-agăț de zborul unui vis,
Să-ți prind un trandafir în păr
Și-n piept o floare de cais,
La picioare flori de nufăr.

Împodobită ca o zână,
Furată de un Făt Frumos
Pluteați ținându-vă de mână
Într-un ținut de basm, frumos.

Aș vrea parfumul din cuvinte
Să-ți ardă zâmbetul pe buze
Și trupul crud de dor fierbinte,
Dospit de magice ventuze.

Frâu liber dau unui poem,
Din el metafore să strângi;
Ar fi plăcerea unui semn,
Că după altcineva plângi.

Îți urmăresc atent privirea,
Cum pe aripe de îngeri,
Scrutează, sigur, înălțimea
Pentru care arzi și sângeri.

Privirea-nobilează chipul,
Un Grigorescu de-altă dată,
Dar pentru toate vine timpul
Și... amintirea e uitată.

Nelu Părăianu, Roșiile
29 mai, 2016

Vizualizări: 68

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Mai 30, 2016 la 12:26pm

Anii adunați în spate
Îi odihnesc pe-un scaun rupt,
Gândesc mult că nu se poate
Să rup prezentul de trecut.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->