O lume rea, urâtă şi perversă
Îmi paroxează sistematic nervul
De nu-mi mai aflu locul şi nici verbul
Prin viaţa consumată-ntr-o aversă.

Mă-ndrept către speranţă cu lumină
Şi vertical încerc să mă înalţ
Dar, scrijelesc a fluturilor smalţ
Care-n cădere, se prefac în tină.

Mă tot repet, mizeria desfid
Alung urîtul, ura sau tristeţea
Legând cu lanţuri grele tinereţea
Ca bâtrâneţii uşa sţă-i închid.

Sunt pour toujur captivă în sistem
Şi claustrată în himerice coclauri
În care nu-s meduze, minotauri
Un areal de care mă tot tem.

Prefigurînd o lume androgină
Rătăcitoare prin planeta Ning,
Trăieşte-n ireal, dar de-o ating
Sunt vinovată fără nici o vină

Vizualizări: 74

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->