Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

O zi de toamnă frumoasă, pământul este acoperit cu un covor de frunze ruginite. Este mai răcoare, copacii sunt mai goi, o frunză rătăcită zboară departe. O toamnă calmă, își vindecă frunzele printre picăturile reci ale ploii. Plopii își clatină crengile, este liniște pe bulevard. Printre gene ploaia ascunde lacrimile reci ale toamnei. Umbrele zilei se amestecă printre culorile toamnei, soarele s-a ascuns printre frunze într-o toamnă târzie. Mergeam cu gândul undeva departe, puțin tristă, mergeam mai repede spre casă. Niky nu a răspuns la telefon. Poate este plecat la piață, poate... Am deschis repede ușa casei, liniște, nu este acasă. Am încălzit mâncarea, am pregătit masa, trebuie să vină. După câteva minute Niky intră în casă cu o sacoșă plină de struguri, gutui și un pepene mare.
- Ce bine miroase! Mă duc să mă spăl pe mâni și vin la masă.
Revine vesel, mă sărută pe frunte, se roagă câteva minute. Așa era el, gurmand, îi plăcea tot ce făceam.
- Poftă buna , draga mea! Astăzi am vorbit la spital, la București. Peste o săptămână merg să fac analize.
- Foarte bine, am mare încredere în cei de la București. A început să plouă.
Din pomi a plecat vara, vântul aleargă la geamuri. Culorile toamnei colorează camera, Niky strânge masa, eu pregăteam mereu ceva dulce. O seară de toamnă, este mai frig, trandafirul s-a uscat pe tulpină. Așa au trecut multe toamne, mai vesele, mai triste, printre multe îmbrățișări, printre multe săruturi. Vântul rece bate în fereastră, astăzi, mâine sunt anunțate ploi. Nu ne pasă, toamna este afară, noi trăim o frumoasă poveste de iubire. Sunt clipe de toamnă în sufletul meu, sunt clipe îmbrăcare în hainele fericirii. Frunzele desenează un curcubeu , soarele respiră tomnatic, verdele transformat în maroniu. Am adormit îmbrățișați, ne-am ascuns în vise. Mărgele de rouă cădeau pe pământ, într-o dimineață cu miros de gutuie. Dorina s-a sculat să pregătească geamantanul. Atentă așează totul, afară plouă, frunzele sunt brumate și reci.
- Bună dimineața, te-ai sculat devreme!
- Da, astăzi trebuie să ajung mai devreme la școală. Am pregătit totul, să nu uiți ceva. Te sun când revin acasă.
- Ai grijă de tine, deja îmi este dor. Să te îmbraci bine, să nu răcești.
Îmbrățișați, am ascuns fiecare o lacrimă, nu am putut să mai spun altceva. L-am sărutat pe frunte, am plecat. Au trecut câteva zile, așa cum făceam mereu, am început să fac conserve pentru iarnă. Gândul pleca departe la omul iubit, la suferința lui. Tristețe, plouă, plouă mereu, miroase a gutuie în sufletul meu. Toamna s-a lipit de mâinile mele, este frig, culoarea ruginie mi-a intrat în suflet. Am revenit acasă, mai neliniștită, nu puteam să fac ceva, eram foarte neliniștită.Sună telefonul lung...
- Bună ziua, doamna Dorina?
- Da, cine sunteți?
- De la spital, soțul dumneavoastră este foarte grav.
M-am prăbușit , simțeam ceva încă de dimineață, ieri era foarte bine. Am luat câteva haine, am plecat repede spre București. Cu inima plină de iubire, am strâns în suflet vise în nopțile de dragoste, cadeau peste noi frunzele toamnei iubite. Niky s-a bucurat când m-a văzut la ușa salonului. Aveam ascunse lacrimile în suflet, l-am sărutat, am rămas alături de el multe zile. Într-o zi mai însorită, doctorul m-a a chemat, printre cuvinte am înțeles care era situația. Am pregătit mașina și am plecat după câteva ore acasă. Niky nu era deloc bine. Într-o noapte Niky a început să vorbească altfel. Boala nu renunța, iar el simțea asta. O noapte grea, fără speranță, o noapte de toamnă ploioasă. La ora 5 dimineața, în bucătărie, am pregătit o rețetă pentru suferința lui, m-am închinat, m-am rugat...
- Doamne fie cum vrei tu. Eu încerc ceva, numai tu mă poți ajuta.
Am citit mult, foarte mult, am consultat diferite materiale naturiste. De fapt în ultimii ani citeam numai literatură medicală. Am făcut un ceai, l-am răcit și am mers la Niky. Cu greu a venit la marginea patului, a băut ceaiul, așa cum i-am spus, rar. După jumătate de oră a dormit. I-a luat pulsul, i-a ascultat inima. Era bine! La ora 7 a venit mama , să stea cu Niky Dorina a plecat la medic pentru prelungirea concediului medical. Numai ploua, era mai cald. Soarele palid își arunca o rază călduță peste pământul îngălbenit. Mergeam prin parc, totul era trist, totul era uscat. Așa eram, așa simțeam. După două ore s-a întors acasă. Niky era foarte bine, obrazul era colorat, privirea era luminoasă, mi-a arătat rezultatul ceaiului.
- Mă simt bine, mi-e foame, vreau să mergem prin ploaie. Astăzi este ziua noastră, acum 20 de ani ne-am unit iubirile.
- Așa este, am uitat, dar mă voi revanșa. Astăzi stai liniștit, mâine mergem la teatru.
- Of, m-am săturat, dar trebuie să te ascult draga mea. Chiar îmi doream să merg la teatru. Dar vreau să mergem prin parc.

Parcul pare pictat numai cu galben, pe banca noastră se odihnește o eșarfă. Vântul sculptează crăpături pe buze, soarele mai aruncă o ultimă rază. E toamnă, tu ești cu mine, nu simt când frigul vine, te privesc, timpul trece. Stau în fața ferestrei și privesc la pomii atât de golași și neajutorați. Un zâmbet discret încolțește la colțul gurii, îmi aduce aminte de altă dimineață de toamnă. Deschid fereastra, presar grăunțe pe pervaz, vor veni mai târziu, le aud ciripind. Prin geamul deschis vântul aleargă prin cameră. Toamna s-a ascuns printre pietrele reci, aerul miroase a frig, miroase a toamnă. Vântul aleargă printre frunze și amintiri dragi, contopit cu soarele plăpând. Ți-am dat mâna într-o zi de toamnă, am fugit printre vise îmbrățișați. Mi-e toamnă în suflet fără tine, se scuturau frunzele în mine.
.
Pe banca pe care noi am stat
Sunt multe amintiri de neuitat.
Mereu pe aceeași alee mă întorc
În suflet gândurile mele bine torc.
Doar felinarul îmi ține de urât,
Trandafirul este cam posomorât.
Târziu când toamna iar povestește,
O frunză pe bancă se adăpostește.
Mergem pe alee mână în mână,
Cuvântul frunzele toamnei adună.
Știu bine, noi acolo adesea am fost
Cuvintele nu-și mai au nici un rost.
Pe bancă multe petale se adună,
Trandafirul ceva vrea să spună.
Tăcerile noastre în miez de noapte
Un coș cu gutui multe gutui, copte.
Să mă aștepți, eu iubite mă întorc,
În suflet gândurile mele frumos torc.

Vizualizări: 157

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->