Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

              Această specie literară, este un fel de poem în versuri. A avut o evoluție  din cele mai vechi timpuri.La noi,  Vasile Alecsandri a cultivat-o  cu deosebire.

             Există confirmări, precum cea a lui Mihai Diaconescu, cel care menționează în scrierile sale  că această creație literară  exista de pe timpul geto-dacilor.Sunt versuri prin care se comunică un elan admirativ pentru o faptă eroică sau o idee. Lucian Păcurar, în volumul "Femeia" definește oda prin versurile sale: "odă este visul ce aduce iubirea și dragostea adevărată dintre părinți și copii dar și față de anumite personalități. "

             Emil Cioran în "Scrisoare către Petru Comarnescu", reluând prietenia,a declarat:" mi-e imposibil să lămuresc această specie literară, de teama elogierii prea admirative a sentimentelor nutrite, subliniind faptul că oda este un poem liric cu incantații savante, în care se îmbină sentimente de respect, admirație, și multă dragoste față de  anumite personalități." Oda poate fi muzicală, cum este "Oda bucuriei", pe teme religioase, cu prilejul unor aniversări sau comemorări, sau cu alte teme umaniste.

          Reflectarea trăirilor ține cont de rigorile clasice, cele care stăpânesc versurile, oda fiind alcătuită din strofe cu aceeași formă și structură metrică.

       Apelând la acrostih, aplicat la poezie ca specie literară de odă, în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un nume propriu, sau cuvântul dorit, medicul poet Teona Scopos a creat două poezii dedicate marelui nostru poet Mihai Eminescu.

      Structura liniară care conturează indirect portretul spiritual al Poetului  reflectă respectul evlavios față de personalitatea acestuia.Acuratețea cuvintelor,sinonime celor folosite de Eminescu,izvorăște din adâncul ființei sale, din prea multă dragoste, pentru proeminenta Personalitate a Poeziei Românești.

Bibliografie

1. Ion N Oprea,  Pagini Medicale Bârlâdene, nr. 204 -205, 2015

Vizualizări: 67

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de CIOBOTARIU MARIA pe Iulie 16, 2020 la 8:23am

Am lecturat cu mult interes!


ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Iulie 14, 2020 la 12:16am

Materialul prezentat acum este in legatira si cu ceea ce Prof Olivier Clement a scris in cartea legata de Vindecarea prin lacrimi 


ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Iulie 14, 2020 la 12:14am

Draga Ada Nemescu multumesc pentru precizarinpentru ca astfel am inclus doua materiale originale desore care doar am vorbit pe scurt . Pe de alta parte  am inclus cate ceva despre Sf Andrei Criteanul, dar mai ales prima parte a Canonlui Mare citit de doi preoti frati gemeni din Braila prima parte, care este coplesitoare inclusiv prin participarea enoriasilor la aceasta.


ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Iulie 13, 2020 la 10:50pm

ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Iulie 13, 2020 la 10:49pm

ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Iulie 13, 2020 la 10:42pm

Emil Cioran - Scrisoare către Petru Comarnescu


30.12.1933

Dragă Titel,
Vorbesc cu Anton atât de des despre tine, încât niciodată, cred, n-ai fost, în altă parte de lume, mai prezent şi mai actual. Este de la sine înţeles că am reluat relaţiile de intimitate prietenească, pe care doi ani de zile le-au destrămat printr-o progresivă înstrăinare. Am fost impresionat să observ pe ce drumuri diferite am apucat şi n-am fost puţin melancolic, când măsurându-mi distanţa de el, mi-am măsurat distanţa de mine însumi. Nicicând în viaţă nu eşti mai sensibil la propriile transformări decât când revezi după un oarecare timp oameni cu care ai plecat pe acelaşi drum. De aceea, pentru mine toate revederile sunt prilejuri melancolice. Sunt un individ care sub influenţa suferinţei m-am transformat total, chiar dacă această transformare n-ar fi decât adâncirea nelimitată a unor elemente anterior date acestea hipertrofiate, suficiente pentru a determina o cu totul altă simţire şi perspectivă de viaţă. Cred cu frenezie şi cu fanatism în virtuţile neliniştei şi ale suferinţei şi cred cu atât mai mult cu cât acestea, dacă m-au deznădăjduit şi m-au otrăvit, nu mi-au creat mai puţin o conştiinţă a destinului meu, o exaltare ciudată pentru misiunea mea. În culmea celei mai teribile deznădejdi, mă apucă bucuria de a avea un destin, de a trăi o viaţă cu morţi şi transfigurări succesive, de a face din fiecare clipă o răspântie. Şi sunt mândru că viaţa nu începe cu moartea, în deosebire de viaţa majorităţii oamenilor care sfârşesc cu moartea. Eu simt moartea în trecut, iar viitorul îl văd ca un fel de iluminare pasională. Nu mă tem că voi muri, ci toată frica mea interpretează moartea ca o forţă în premisele şi surprizele existenţei.
Mi-e imposibil să lămuresc această specie de teamă. De altfel, din tot ce am trăit şi trăiesc eu, momentele de teamă sunt cele mai greu de lămurit, deoarece ele te invadează prea organic pentru a avea distanţa ta de ele înşile. Aş vrea să scriu odată o analiză a neliniştii de a exista sau existenţei care se simte ca nelinişte. Amestecul de mister, de vibraţie şi de luciditate face din nelinişte un complex foarte ciudat. Ceea ce vreau să-ţi spun este că pe mine aceste lucruri nu mă interesează numai ca fenomene psihologice, ci mai cu seamă pentru semnificaţia lor metafizică, încât ele sunt revelatoare pentru cunoaşterea existenţei, cât şi pentru structura acestei existenţe. În felul acesta se poate vorbi de o tristeţe de a fi, care depăşeşte mult o accepţie pur psihologică. Poţi vedea după aceste lucruri că am lichidat complet cu filosofia oficială. Şi apoi ascult prea multă muzică aici la Berlin pentru a mai putea citi profesoral/?/. În schimb, citesc foarte multă literatură şi cărţi de artă, iar filosofie, mai mult filosofie literaturizantă.
Îţi sunt recunoscător că m-ai susţinut la premiere. Numai în tine şi în Eliade am avut încredere. Vianu şi Vulcănescu sunt prea echilibraţi ca să nu se teamă de ceea ce ei nu pot să simtă. Oamenii aceştia au un drum atât de liniar, încât nu pot câştiga mai mult decât stima. Cât despre planul tău de a te însura, eu nu pot decât să te felicit şi aceasta n-o fac de circumstanţă, deviind de la anumite principii de-ale mele, ci din convingerea că tu nu eşti un om pe care o căsnicie să-l lichideze şi să-l îmburghezească. Tu te-ai temut totdeauna de perspectivele unei vieţi comode, confortabile şi echilibrate. Cum tu trăieşti pe multe planuri şi într-o continuă fluiditate psihică, nu văd în ce fel o căsătorie te-ar putea fixa într-o rigiditate sterilă: mă tem însă foarte serios de Noica, pe care numai mizeria, riscul şi suferinţa l-ar putea menţine viu.
Unii din prietenii noştri vor crede că am devenit hitlerist din anumite raţiuni de oportunism. Adevărul este că sunt anumite realităţi aici care-mi plac şi sunt convins că lichelismul autohton ar putea fi înăbuşit dacă nu distrus printr-un regim de dictatură. în România numai teroarea, brutalitatea şi o nelinişte infinită ar putea schimba ceva. Ar trebui arestaţi toţi românii şi bătuţi până la sânge; numai aşa un popor superficial ar putea face istorie. Este teribil să fii român: nu câştigi încrederea efectivă a nici unei femei, iar oamenii serioşi zâmbesc; când te văd deştept, te cred escroc. Dar cu ce am greşit eu de trebuie să spăl ruşinea unui popor ce n-are istorie?
Îţi doresc, dragă Ţitel, pentru acest an nu atât de hotărâtor pentru tine, satisfacţii de care n-ai avut şi bucurii de care n-ai bănuit.

Emil Cioran

ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Iulie 13, 2020 la 10:39pm

TEONA SCOPOS: EMINESCU  NU  A  MURIT

Eminescu nu a murit  –
Mândru trăiește în lumea cu stele  –
Inima lui e una cu ele,
Neînțeleasă de tot ce-a trăit.
E  liber să simtă, să vadă, să scrie…
Sărman Dionis… e doar o părere…
Cu aripi în suflet, trecând peste ere,
Urcă și urcă  –  e flacără vie.

 

Eminescu nu a murit  –
Mai are în față tot infinitul  –
In trup pământean părea că-i sfârșitul  –
Neantul îl poartă în drum nesfârșit.
Este aici și… foarte departe…
Secundele-n timp… au altă valoare…
Cuvântul lui crește în lumea cea mare,
Urmându-și destinul ce cerul împarte.

 

 

 

Eminescu  nu  a murit  –
Milenii vor trece, el va dăinui  –
Inimi vor bate și îl vor iubi,
Negând semidocții   –  ei l-au ponegrit.
E  vremea să știm  –  TRĂIEȘTE  PRIN  VERS  –
Scrisul rămâne sacră comoară  –
Ce poate fi mai sfânt pentru țară ?…
Unic aici și în univers.

 

Eminescu  nu a murit  –
Mai vine în cerul neamului său  –
In lumea de Sus,și bine și rău,
Nasc energii de nelămurit.
El înțelege și simte și știe
Să-și ducă destinul curat printre stele  –
Cu ele în preajmă, e una cu ele,
Un foc infinit, o inimă vie.

 

Eminescu  nu a murit  –
Mai are încă multe de spus  –
In jos mai privește din lumea de Sus,
Nemuritor cu chip împietrit.
E  foc și e gheață…  așa îl simt eu…
Slobod să zboare cu aripi de vis  –
Cu doruri eterne de vers și de scris…
Un înger iubit de  DUMNEZEU.

dr. TEONA SCOPOS – Iași

 

Foto: Mihai Eminescu, pictură de Alex Darida


ACTIV
Comentariu publicat de Ada Nemescu pe Iulie 13, 2020 la 9:30pm

Vă mulțumesc domnule Caracaș...

nu auzisem de Teona Scopos, dar în special pentru subiectele variate propuse, pentru comentariiile savuroase

Considerație!

http://armoniiculturale.ro/2019/01/10/teona-scopos-eminescu-nu-a-mu...

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->