Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

           - Ziua bună, nene Murat, iar ești pilit?

            Nea Murat era băieș la noi în sanatoriu, mirosea mereu a nămol, cu asta lucra, el aducea nămolul fierbinte prin ceva ca un tunel la nivelul demisolului în camerele unde ni se făceau împachetări cu nămol. De acolo ieșea când se terminau tratamentele, pe la ora unsprezece, spre prânz. Se spăla, se ferchezuia, se ducea la o crâșmă, bea ceva și... de multe ori se întorcea după amiaza și ne privea pe noi, copii din sanatoriu, cum ne jucam în curtea din spatele pavilionului.

            - De tristețe, Ionele, de tristețe...

            - Da' de ce ești trist, ai necazuri?

            - Păi nu ți-am spus? Ai mei s-au dus toți, sunt singur și bătrân. De-acuma... Aștept să mă duc la Allah, că altă treabă nu mai am!

            - Dar ești sănătos, ai serviciu, ai casă, eu m-aș simți foarte bine așa! Mie îmi place de matale, că semeni cu bunicul meu, da bunicul nu era turc, să știi!

            - Da, și toți îmi spun: turc prost, n-ai lăsat în urmă nici un copil, nu mergi la moschee, ce cauți printre noi? Da... Așa îmi zic și vecinii și Husein, crâșmarul!

            - Și de-asta ești matale supărat? Să-ți zic ceva, la mine acasă mulți copii strigau după mine: șchiopule, șontorogule, Donald-rățoiu!

            - Vezi, suntem frați de suferință, de-asta-mi place să vorbesc cu voi, ăștia micii! De-aș fi avut și eu un copil așa ca voi, șchiop sau ciung sau cum ar fi vrut Allah, dar Allah n-a vrut, n-a vrut și gata! S-a dus și ocazia mea de-a avea o babă lângă mine să ne ușurăm zilele unul altuia...

            - Stai, că n-am terminat de povestit! Mai demult, când îmi spuneau așa, plângeam și-mi părea rău, dar m-a învățat bunicul să mă gândesc așa: dacă latră un câine la mine sunt mai deștept sau mai prost? Dar dacă muge vaca, sau behăie o oaie, dacă plouă, sunt eu altfel? Tot Ionel sunt! Așa că nu trebuie să mă supăr. Acuma, băiat mai mare, mi-am dat seama că și eu am făcut ca ei, când strigam Grasu', în loc să strig Adrian, sau roșcatul, sau pistruiatul... Dar nu mai fac! Mă gândeam că și ei s-au simțit cum mă simțeam eu, dar erau mai viteji ca mine, nu plângeau! Așa că și matale nu ești mai bun sau mai rău, pentru că unul sau altul te strigă... cum ziceai, că mi-e rușine să zic!

            - Deșteptul moșului! Ce înțelept vorbești, hai să te pup!

            - Nu, nu, nene Murat, că miroși a băutură și tare înțeapă barba aia a matale! Dacă vrei să stea cu matale o babă, cum spui, ar trebui să te bărbierești mai des sau să-ți lași barbă și să nu mai bei atâta, că miroși urât de la băutură. Care babă crezi că ar vrea un moș care miroase a băutură?

            Au trecut zile, iar ne-ntâlneam și stăteam ca doi oameni mari de vorbă, mie chiar îmi plăcea, deși mirosul de bețiv îmi stârnea repulsie.

            Odată am aflat la tratamente că nea Murat e bolnav, în spital! Mi-a părut tare rău și, când am ieșit cu toții în curte, la joacă, am adunat câțiva copii să ne rugăm pentru el să se facă bine.

            - Băi, dar la care Dumnezeu ne rugăm, că el e cu Allah și noi cu Isus?

            - M-da, grea întrebare! Am întrebat-o pe o soră, și ea turcoaică, ce să facem. A făcut ochii mari, m-a luat în brațe și m-a pupat și mi-a spus că Dumnezeu sau Allah, ascultă amândoi de gândurile bune ale unor copii, să ne rugăm cum știm noi!

            Ne-am adunat și mai mulți copii și plănuiam cum să facem. Unii știau doar ”Îngerașul” alții știau ”Tatăl nostru” și niște fetițe au propus să facem noi o rugăciune pentru el. Eram mai bun de gură, am fost propus să iau eu inițiativa și să spun câteva cuvinte și apoi să spunem în cor ”Tatăl nostru”.

            Deja surorile erau atente la ce facem și-i mai struneau pe cei mici care țipau și se alergau prin jurul nostru.

            M-am urcat pe o bancă, mi-am împreunat frumos mâinile, am luat o figură pioasă și am început să vorbesc:

            - Doamne, Dumnezeul nostru și tu Doamne al turcilor, care te numești Allah, te rugăm să ai grijă de nenea Murat, așa cum te rugăm și pentru părinții noștri, că el este om cu suflet bun, bun și ne dă mereu bomboane. Da' nu pentru bomboanele lui vă rugăm pe amândoi, ci pentru că nămolul lăsat de voi, aici în Techirghiol, trece și prin mâinile lui! El a pus mereu suflet și gânduri bune în nămol, ca să ne facă bine. Și... chiar dacă n-o fi el cel mai bun turc, e om bun și-l iubim!

            Și am început cu toții rugăciunea. O dată cu noi spuneau rugăciunea chiar și surorile turcoaice, pline de emoție și lacrimi.

            La câteva zile s-a întors, avea probleme cu ficatul, de la băutură și chiar i-a fost interzisă cu totul băutura.

            I-o fi povestit cineva de ce-am făcut noi pentru el a și apărut a doua zi, cu cele mai bune bomboane care ne plăceau nouă, pernițe umplute cu ceva ca fondantele și ne-a dat la toți copiii din curte! Era bărbierit, nu mai mirosea a băutură și l-am lăsat să mă ia în brațe și să mă pupe.  Am simțit atâta suflet în îmbrățișarea lui... Ca în brațele lui tataia al meu!

Ne-am întâlnit din nou, așa cum făceam de obicei și gândea, vorbea, era, alt om!

            - Vezi, nene Murat, Allah al matale nu te-a pedepsit cu suferința prin care ai trecut! Te-a ajutat doar să te lași de băutură și de gândurile alea triste! Acuma poți să cauți o babă cum spuneai, oricare din ele te-ar place!

            A zâmbit, m-a mângâiat pe cap și mi-a spus:

            - S-ar putea să ai mare dreptate Ionele, nu cu babele, ci cu ce-ai spus despre boală! Că era o boală, măi, Ionele, nu reușeam să mă las, aveam mintea numai la băutură! Iar cu babele...  Allah alege, eu doar primesc! Cum o să fie vrerea lui!

            - Știi, te rog să nu te superi, dar... să-ți zic cum spune tataia meu? Zice că ”Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”! În sat sunt femei rămase singure, ele sunt mai rușinoase ca noi, băieții, cum să vină ele la matale și să zică: - Hai, Murat, să ne căsătorim!

            - Înțeleptul moșului, ești mereu cu vorbele lui tatai-tu în gură! Oi vedea, când mi-oi mai reveni, e și asta o problemă, dar nu arde!

            Am plecat acasă și, după un an, m-am reîntors la băi, într-o nouă serie! Și am aflat că nenea Murat nu mai era! Făcuse ciroză și s-a dus! Dar... când s-a dus nu mai era singur: era cu o femeie turcoaică, își găsise în sfârșit baba lui. Doar că un pic cam târziu, așa cum greșim mulți și lăsăm lucruri importante pââână... aproape că devine prea târziu!

            Îndurerat, m-am dus în colțul de grădină unde stăteam de vorbă cu el, am făcut o cruce din două stinghii și i-am scris cu carioca numele pe ea, am pus-o acolo, agățată de tabla paratrăznetului ca să ajungă și în cer și în pământ și am spus:

            - Dumnezeul meu și Allah al tău să te odihnească, nene Murat! Ai fost un om bun...

Vizualizări: 61

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 11, 2017 la 6:29pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 11, 2017 la 6:28pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 11, 2017 la 6:28pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 11, 2017 la 6:27pm

Imagini pentru nenea Murat Om bun


INACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Aprilie 11, 2017 la 8:58am

Sărut mâna dragă Gabriela, eram copii, nu știu de unde ne veneau idei și nu toate erau așa frumoase. Pentru altele primeam ”porția” de pedepse, pentru altele eram lăudați, tot copii eram...

Dar tu ești dintre puținii cu empatie pentru partea inocentă din suflete de copii.

Pentru asta îți mulțumesc și mă bucur că suntem virtual, prieteni.

Cu respect și drag...


INACTIV
Comentariu publicat de IONITA GABRIELA pe Aprilie 10, 2017 la 7:20pm

   - Doamne, Dumnezeul nostru și tu Doamne al turcilor, care te numești Allah -  Doamne, dragii de copii...bună ideea au mai avut! 

-n-ar fi rău să facem lucrurile la timpul lor!

ADMIRAŢIE! 

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->