Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Omagiu Benjamin Fundoianu

(născut la Iaşi 1898 - ucis la Auschwitz 1944) B. Fundoianu, născut Beniamin Wexler, a început să colaboreze încă de la 14 ani la diverse reviste româneşti şi evreieşti. Adevăratul debut îl face doi ani mai târziu în revista de orientare simbolistă şi modernistă Viaţa nouă, editată de Ovid Densuşianu. Este începutul unei susţinute activităţi de poet, publicist, eseist, om de teatru. Împreună cu regizorul Armand Pascal întemeiază teatrul de avangardă Insula. Citeşte mult, dezvoltă o siguranţă a judecăţii critice ieşită din comun. Impresiile despre literatura franceză le strânge în volumul de note de lectură Imagini şi cărţi din Franţa. Este interesat de fenomenul cultural şi literar românesc cât şi de cel european, în special francez. După trei ani de studii la Facultatea de Drept din Iaşi, se stabileşte la Bucureşti. 
În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români şi publică constant în revistele de avangardă din România: Integral, Unu, Contimporanul. Unicul volum de poezii publicat în timpul vieţii dedicat lui Ion Minulescu, apare în 1930, după plecarea din ţară. A tradus în franceză versuri din creaţia lui Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea şi Ion Minulescu. 
Integrat unui alt spaţiu cultural, poetul va publica în Franţa sub numele de Benjamin Fondane. A pierit la Auschwitz la 46 de ani.

şi s’a întors puternic cel ce plecase slab,
şi s’a întors cu şira de zeu, să râdă mitic –
spre hoitul meu în noapte uitat 
şi paralitic.

B. Fundoianu, Privelişti, 1930,

       PORCUL - Autor: B. Fundoianu (1921)

         Din dicţionarul meu domestic

Porcul meu nu e vacă, nici cal şi nici asin: e porc. El ştie lucrul ăsta şi nu se supără. Câteodată e mai puţin modest cât un afiş. I se citeşte bucuria în ochi. Porcul meu e fericit că-i porc. Dacă ar fi încă prea nerod să jongleze cu metafizica (acest obicei exclusiv al altora), e cert că s-ar ruga în toată ziua: „mulţumesc, o, Doamne, că m-ai făcut porc şi nu vacă, [sau] cal, sau altfel de asin“. Dar porcul meu nu-şi ascunde orgoliul cum ai pune un inel într-o cutiuţă de catifea. E prea cinic.

Porcul n-are multe idei – ca şi oamenii. Şi-mi pare bine. Nu-mi place să mă regăsesc în toată lumea. Dar are câteva idei esenţiale: ideea-mocirlă, ideea-varz­ă, ideea-fericire, ideea-excrement. Porcul iubeşte realitatea. Realitatea e mocirla, varza, fericirea, excrementul. De aceea nu prea e pornit pe dificile abstracţii. El cunoaşte planta: legumă. Şi nici nu există. Porcul meu e un Dumnezeu pe mici raporturi.

Viaţa, aici lângă ferma unde au înfrunzit broaştele, se reduce la două fenomene: plăcerea şi neplăcerea. Pentru porcul meu, plăcerea e virtutea. Or, porcul meu ţine să aibă virtuţi, cum un pom ţine să aibă fructe. Dar dacă ar trebui să umble după virtuţi – adică după plăceri –, adio, fericirea! Fiindcă fericirea stă în nemişcare. Porcul meu e mai inteligent. El ştie că simţurile mint şi că fericirea nu stă în lucru, ci în conştiinţa lucrului. Se opreşte la prima băltoagă, la primul cartof, la prima râmă. O declară în prealabil plăcere. Şi plăcerea-i gata. De altfel, porcul ştie că plăcerea nu e în lucru, ci în funcţiune. A mânca e o virtute. Nu importă ce. A dormi e o virtute. Nu importă cum. A trăi e suprema virtute.

Dar porcul e un degenerat. Născut dintr-o rasă de feudali, a ajuns slugă. Plecat dintr-o rasă de elită, a ajuns un mediocru. Păros şi cu robinete de piele pe burtă, are mai mulţi puieţi de câţi îngăduie eticheta. Porcul meu e scroafă. Dar imediat după întâia tinereţe trântită într-un noroi, ca într-un peisaj, revine la ereditatea confuză. Trecutul e un catalog de bălării şi de ruini. Scroafa mea e bătrână. Dinţii se surpă şi mărarul încetează din plăceri. Dar poţi avea, cu dinţii stricaţi, amintiri! Atunci scroafa îşi aminteşte de viaţa din păduri.

Scroafa crede în metempsihoză. Se pipăie la bot şi se miră că nu-şi găseşte colţii. Ar vrea să se repeadă la câne, dar n-are cu ce să-l spargă. Ar vrea să umble în cuirasă şi să fie mândră, dar e domestică. Asia din largi platouri o ispiteşte: florile de lotus se mănâncă? Ar iubi singurătatea. Ar iubi viaţa, cum iubeşti o agonie. Dar scroafa mea e prea scroafă ca să iubească viaţa pentru ceea ce nu-i poate da. Simţul istoric e o aberaţie de-o clipă. Bunul-simţ îl leapădă la locul lui: dincolo de memorie. Şi revin iar în plan mocirla, cartoful, excrementul şi fericirea.

(Multumiri Luizei Palanciuc si lui Mihai Șora pentru aceast univers intelectual scufundat intr-o stranie uitare).
sursa: http://fondane.net/


Fondane, evreu şi martor

autor: Gilla Eisenberg, traducere AG

Nu puţini filosofi şi poeţi evrei ai secolului XX au realizat că a fi evreu este echivalent cu suferinţa universală a omului. Poetul polonez Julian Tuwim, un evreu foarte asimilat, explică durerea care este miezul şi esenţa condiţiei umane, evreii posedând titluri de nobleţe în acest domeniu. Cu altă ocazie poeta Marina Tsvetaieva declară: "În cea mai creştină lume posibilă, poeţii vor fi evreii." Şi mai departe, celebrul Emil Cioran, filosoful băşcăliei, profetul morţii, plin de remarci antisemite, nu evita să-şi arate fascinaţia pentru "poporul singuratic", despre care spune că este "metafizic evreu". 
Suntem tentaţi să afiliem poetul şi filosoful Benjamin Fondane la această categorie fondată pe universalitatea poporului evreu. Bineînţeles Benjamin Fondane era evreu de origine română (şi nu a ascuns-o niciodată), dar înainte de toate era poet, critic şi eseist francez, prin vocaţie. Eseurile sale despre Rimbaud şi Baudelaire incluse în scrierile sale filozofice îl aduc la egal cu Descartes, Pascal, Kierkegaard, Hegel, eminenţi reprezentanţi ai gândirii europeene. Fondane experimentează cinematografia, scrie piese de teatru, colaborează la respectabile reviste franceze. Fără îndoială a fost "omul zilei", hrănit de cultura franceză şi europeană, implicat în creaţia literar-artistică în sensul cel mai larg, participând trup şi suflet la activităţi intelectuale care traversau graniţele, permiţând-ui ca să vorbească de la om la om, fără legătură cu apartenenţa sa la o anume minoritate religioasă. Evreismul său îi conferă fără îndoială, un accentuat simţ al suferinţei, plasându-l pe un podium special, de unde are privilegiul de a adresa condiţia umană universală, fără ca iudaismul său să apară a fi o constrângere sau o piedică.             

                          Şi totuşi, NU! Eu n-am fost un om ca voi toţi...

Să precizăm, ce însemna pentru Fondane a fi evreu. Ni se pare inacceptabilă, în cazul lui, afirmaţia că orice evreu este un expert al tragediei, devenind astfel o emblemă a condiţiei umane generale. Se ştie că poetul-filosof a refuzat toată viaţa să fie categorisit cu unul din "ismele", oribile în vederea lui, care clasificau arta şi cultura. Spiritul lui nu putea fi etichetat într-un fel sau altul ci doar raportat la gândirea şi tradiţiile metafizicului iudaic.

* din caietele Benjamin Fondane - 2/1998, traducere AG

Benjamin Fondane: Covoare din pereţi

Covoare din pereţi,
cu vânători pe ele, copoi agili, vreun taur 
şi fildeşi de mistreţi;
Un soare roş prin geamuri prefiră praf de aur.

Covoare din pereţi,
maro, albastre, roze, ascund ca-n nişte drame,
un şir întreg de vieţi;
tablouri anonime plângând burgheze rame.

Covoare din pereţi,
o, nopţile cu friguri, cu spasme, cu ftizie,
cu demoni roşi şi creţi;
balauri mari de stofă şi spaimă de hârtie.

Covoare din pereţi,
va scotoci Americi, imagini, intrigi, drame,
în vremi, vreun cântăreţ;
şi voi n-o să-i spuneţi

nici drama ce m-agită, şi-o să-l lăsaţi s-aclame
(cum mă lăsaţi pe mine) – imagini, câni, drumeţi,
şi crierii cocli-vor a cărţilor arame
de glorii rare, beţi – Covoare din pereţi!...

**
Foto: Internet

Vizualizări: 170

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Februarie 2, 2017 la 11:48am


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Februarie 2, 2017 la 11:47am


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Februarie 2, 2017 la 11:46am


ACTIV
Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Februarie 2, 2017 la 9:57am

splendide comentarii draga AAA !

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->