Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

           În luna februarie 1940,  când se găsea bolnav la Paris, Irineu a vorbit de Proiectul unui Centru de Studii și de informare a occidentalilor asupra Ortodoxiei

         Reconstituirea vechiului rit galic.  În anul 1942, capela Sf Irineu a devenit Biserica Sf. Irineu, iar în 1945 a fost fondată Asociația Culturală a Parohiei Sf. Irineu a Bisericii  ortodoxe occidentale a Franței.

         Fundamentele ortodoxiei occidentale. Organizarea creștină s-a făcut progresiv,de o manieră valabilă pentru Biserica Universală, aproximativ ca în secolele primare, începând cu secolul IV.

        Legislațiile locale ale Bisericilor Locale se disting unele de altele. Cele din Roma diferă de cele din Italia de exemplu, dar și de cele din Bisericile din Milano. De asemenea, se diferențiază și Bisericile din Africa, Franța, Irlanda sau Spania./ 1/

         Deciziile de la Toledo sunt obligatorii în Spania, dar orientative în Franța, Italia, etc. Ele depind de legăturile între aceste biserici.

         Biserica galică își trage originile din timpuri apostolice, ca și bisericile surori autocefale, organizate în dioceze.

Comparativ cu primele Consilii ecumenice, al treilea, cel de la Efes din anul 431 d. Hr, a confirmat independența Bisericii din Cipru, față de cea a Antiohiei, unul din cele 4 patriarhate menționate în sinoadele precedente.

           În secolul al IV-lea, Galia avea 15 metropole, coincizând aproximativ cu cele 15 provincii civile. Dintre metropole, două s-au impus treptat ca Patriarhate. A fost vorba de Arles și de Lyon-Viena. În secolul al V-lea, Sf . Hilaire de Arles s-a străduit să unifice Biserica galică, sub o singură formă apostolică.Dar,  a eșuat în această tentativă pentru că independența primatului din Lyon a fost susținută de Sfântul Leon cel mare al Romei.

           În secolul al VI-lea, Patriarhatul din Arles și-a pierdut importanta și a rămas doar cel din Lyon.

Începând cu secolul al VI-lea d. Hr, s-a pregătit colaborarea între Episcopul Romei și Regele francilor, dar oficial aceasta s-a produs în secolul al VIII-lea, pornind cu Pepin cel Viteaz, tatăl lui Carol Charlemagne. Papa de la Roma îi ceruse ajutorul acestuia, contra invadatorilor lombarzi care erau arieni.Carol Charlemagne va realiza această promisiune, acordându-se cu ambițiile papale, și ale roialității franceze.

         O altă perioadă  a debutat în jurul Schismei din anul 1054, când Papa Grigorie al VII-lea, a făcut mai multe reforme centralizatoare.În secolul al XI-lea a apărut erezia catară, care a durat până în secolul al XIII-lea, fiind reprimată printr-o cruciadă contra les Albigeois.

         În secolul al XIII-lea a apărut în Alpi mișcarea vaudoază, după numele lui Pierre de Vaux sau Valdo. Reforma calvinistă din secolul al XVI-lea,  va rezolva această problemă. Nu trebuie ignorată nici importanța Reformei din Franța, de către calviniști, în Contrareforma catolică- Conciliul de la Trente, anii 1545 -1563.

Nici  influența protestantă în societatea și cultura franceză nu trebuie ignorată. În secolul al XVII-lea, în timpul Regelui Ludovic al XIV-lea, s-a impus galianismul, care a apărat Franța de Papa de la Roma, prin Libertățile Bisericii galice.

         Pornind cu reformele radicale ale Papei Grigorie al VII-lea,  istoria Bisericii Franței a fost  legată de istoria politică, socială și culturală a unei țări, care până în anul 1905 a declarat separarea Bisericii de Stat.

         După Revoluția franceză din anul, 1789, în fața ateismului în creștere, mișcarea ultramontană, având ca ideologie de bază adeziunea necondiționată la autoritatea papală,  a apărut ca refugiu unic în fața materialismului și gândirii liber cugetătoare.

       Societatea catolică franceză se împărțea în două fracțiuni opuse. Pe de o parte galicii , al căror număr nu înceta să scadă cu reprezentant dom Gueranger (1805-1875), fondator al mișcării liturgice, cu un ultramontism doctrinal.

        Nu poate fi neglijat faptul că Biserica galică a conservat elemente deloc neglijabile ale doctinei ortodoxe. Aici trebuie vorbit de Pr.Vladimir Guettee,  care vorbește de aceasta în "Amintirile" sale. Pe de altă parte- catolicii.

Alegerea ritului francez

         Ritul bizantin nu a fost celebrat niciodată ca rit local organic în Europa Occidentală./ 1/  Ritul roman, se prezenta în acea epocă, prin forma fixată de Conciliul de la Trente, modificată prin reforme succesive aduse de Papa Pius al X-lea.

         Acest rit a avut ca final marile reforme aduse de catolici în Conciliul de la Vatican. Chiar cu îmbunătățiri, nu se anunța interesant pentru francezi. A treia soluție s-a arătat interesantă-ritul galic.

 

 

 

Vizualizări: 4

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->