Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Cum am ajuns vindecător energetic!

de

Dandu Briel

 

28.11.2010

 (Dedicat soţiei şi copiilor mei care mi-au dat sens vieţii.)

 

          Niciodată nu m-am gîndit că voi ajunge atât de departe cu dorinţa mea de a vindeca oameni sau chiar animale de casa. Chiar dacă încă mă simt ca la început de drum, totuşi nu pot să nu remarc că reuşesc să fac cu uşurinţa multe lucruri pe care alte persoane ,,obişnuite,, nu le reuşesc şi la care mai înainte nici măcar nu puteam visa.

          Imaginaţi-vă următoarea scenă. Eu stau liniştit în Romania şi deodată sună telefonul. Este fata mea din America şi mi-o arăta pe Skype pe nepoata cea mică, în pat cu un degeţel afară din pătură şi cu o voce care deabia se auzea, -bună Opa! Era evident că nu se simţea bine! În trei minute am fost la mine în cameră şi am început o procedura de vindecare la distanţă care după câteva minute şi-a facut efectul şi fata a început sa zburde în sus şi în jos pe scari că nu se puteau ţine după ea cu camera de la Skype.

          Nicodată nu mi-aş fi imaginat cu câţiva ani în urmă că sunt capabil de aşa ceva.

          Cred că totul a pornit cu ceva vreme în urmă, ca o vagă dorinţă, dirijată de univers, pentru că de-a lungul anilor am tot cumpărat cărţi de bioenergie, de reflexoterapie, despre aură şi altele asemănătoare dar pe care nu le-am citit niciodată ci doar le-am pus în bibliotecă cu sentimentul că încă nu le-a venit vremea dar e bine să fie acolo.

          Unul din momentele declanşatoare a venit odată cu accidentul vascular ,,reuşit" de fratele meu şi din acea clipă am pornit o adevărată cruciadă de studiu şi practică deoarece, la final, cu toate eforturile doctorilor el a rămas paralizat pe partea dreaptă cu piciorul şi mâna şi în plus şi-a pierdut şi darul vorbirii, ceea ce în termeni medicali se numeşte afazie.

          Acum au trecut mai mulţi ani de la acel accident şi el urcă sau coboară cele patru etaje de la bloc şi face acest lucru în 6 minute. Ceea ce credea toată lumea că nu se va întampla s-a întâmplat şi şi-a recuperat piciorul drept care fusese paralizat şi acum lucrăm în continuare la mâna dreaptă pe care o poate mişca prin depărtare de lângă corp şi la care poate ridica umărul sau o poate pune pe burtă. A început să spună unele cuvinte şi deja se vede că îi face placere progresul făcut. Spun asta deoarece iniţial era absolut indiferent la orice i se putea întâmpla.

          Intre timp eu am absolvit cursurile de Reflexoterapie cu 10 şi am învăţat o mulţime de lucruri utile pentru amândoi. Dupa acesta am urmat şi Metoda Silva unde mi s-a declanşat pentru prima dată în mod conştient fluxul de bioenergie şi am devenit un fel de vindecător cu mâna stângă.

          Cu fratele meu am avut, de fapt, una din cele mai plăcute surprize din viaţa mea. Ştiam cum să-mi pornesc fluxul de bioenegie dar nu ştiam ce să fac cu el şi cum se face practic tratamentul. M-am gandit să experimentăm împreună noile mele cunoştinţe, aşa că într-o zi m-am dus la el şi l-am rugat să stea întins spunându-i că îi voi face un tratament de la distanţă fără să-l ating. Nici măcar nu s-a mirat şi se vedea că îi face placere să stea în pat.

          După ce s-a întins m-am concentrat cât de bine am putut şi mi-am imaginat cum vine şi urcă o puternică energie prin picioarele mele, ajunge sus în spirale până la gât şi apoi coboară cu putere prin mâini şi se îndreaptă spre el. Pentru mai multă uşurinţă mi-am imaginat această energie ca o lumină albă. Stăteam cu mâinile cam la 20 de cm de capul lui cu podul palmelor întreptate spre el şi vreo două minute nu s-a întâmplat nimic. Au fost singurele doua minute din viata mea de bioterapeut când nu am simţit nimic. Dupa aceasta aşteptare când eu eram deja foarte dezamagit el a început să se vaite că-l doare capul şi îmi făcea semn să îndepărtez sursa durerii lui de lângă el. Sigur că m-am speriat puţin dar m-am gândit că nu e bine să plec, pur şi simplu, ci doar să mă depărtez mai mult de capul lui. Deja simţeam în palme o căldură nouă şi valuri de furnicături care îmi urcau spre coate.

          Surpriza mea a fost de proporţii deoarece pe măsură ce mă depărtam el se mai liniştea dar tot acuza dureri puternice şi atunci, spre marea mea uimire, am fost nevoit să deschid uşa dormitorului pe a cărei direcţie eram şi să ies pe hol, tot timpul fiind cu mâinile îndreptate spre el dar nu cu podul palmelor ci chiar cu varful degetelor. M-am oprit, în final, cam la doi metri şi jumătate şi fiind în acel loc el mi-a făcut semn că durerea mai persistă dar este suportabilă. Mai menţionez că acest efect, atât de puternic, a fost simţit de el doar în zona capului , unde a avut atacul cerebral, ceea ce nu s-a petrecut şi în dreptul corpului sau picioarelor.

          Acest spectaculos tratament a fost primul pe care l-am făcut ca profesionist în bioenergie şi atestat al Metodei Silva. A fost pentru prima dată când, dirijată în mod conştient, energia mea a străbătut spaţiul şi a ajuns la destinaţia dorită şi cu efectul scontat. Ca începător în domeniu am fost extrem de multumit de ceea ce am realizat mai ales că efectul pozitiv al tratamentului a fost resimţit din plin şi de el.

          Nici nu îmi imaginam ce surprize voi mai avea de-a lungul carierei mele de terapeut energetic şi nici prin cap nu-mi trecea, atunci, că tot spaţiul din jurul meu este plin de energie universală disponibilă şi inepuizabilă .

          Tot pe fratele meu am experimentat, pentru prima dată, diversele poziţii ale mâinilor şi mai ales mi-am antrenat viteza de declanşare a energiei videcătoare. Totul începea cu simpla intenţie de a elibera energia benefică şi apoi cu ajutorul imaginaţiei relizam fluxul ce se degaja din mâinile mele şi-l percepeam ca pe o undă plină de culoare şi strălucire. Mi-am dat seama că nu trebuie să aştepţi să ,,vezi,, ceva sau să rămâi cu ochii închişi în speranţa că îţi va apărea o lumină care se va plimba peste tot ci trebuie este să ,,creezi,, , odată cu intenţia de a face bine şi această lumină pe care apoi s-o dirijezi cu puterea minţii spre folosul celui aflat în tratament. Poţi chiar să te joci şi să-ţi imaginezi lumini colorate sau artificii scânteietoare şi la un moment dat vei avea surpriza de a vedea efectiv cum îţi vin în ajutor valuri întregi de energie colorată, luminoasă şi care se duc exact unde este nevoie. Totul se mişcă singur şi nu mai este nevoie de tine.

          Mult mai târziu am înţeles că energia pe care o ghidam nu era din mine ci doar trecea prin mine ea fiind energie universală aflată chiar în aerul din imediata apropiere. Mulţi terapeuţi te corectează atunci când spui că vindeci pe cineva deoarece ei consideră că numai Dumnezeu vindecă iar tu nu eşti decât un simplu canal energetic. Îmi place să fiu de acord cu ei dar dacă am de tratat un ateu nu îi voi spune niciodată că este vindecat de Dumnezeu, că se scoală de pe masa de tratament şi pleacă acasă. El consideră că a venit la mine pentru tratament şi nu la biserică sau la duhovnic. Interesant de observat este şi faptul că persoanele credincioase se tratează mai uşor de cât cele necredincioase deoarece, prin educaţia creştină ortodoxă, ele sunt obişnuite să se lase în grija cuiva şi nu sunt interesate să se lupte permanent pentru a-şi dovedi independenţa faţă de univers.

          Mai departe, pentru antrenament, am început să experimentez cu oricine aveam ocazia, fără niciun fel de discriminare, pe colegi, pe prieteni, pe vecini şi am constatat cu bucurie că tratamentul cu bioenergie a avut succes în majoritatea cazurilor şi chiar funcţionează. Nu ştiam atunci, că dacă pacientul nu crede în acest gen de tratament, el poate respinge orice posibilitate de a-l vindeca şi câte odată îmi pierdeam încrederea în mine. Dar acum sunt convins de acest lucru şi m-am mai liniştit. Respingerea mintală a tratamentului îngreunează enorm vindecarea. Am constatat că sunt persoane cu care nici nu trebuie să deschizi un astfel de subiect iar de tratamente nici nu poate fi vorba. Ceea ce facem noi se adresează clar celorlalte milioane de persoane din această lume.

          Deontologia profesională ne obligă întotdeauna sa cerem acordul persoanei pe care o tratăm. Chiar şi dacă vrei să tratezi un copil este bine să ceri acordul părinţilor. Câteodată mi se întâmplă să vad în autobuz câte o fată tristă sau mai fară vlagă şi atunci nu-i cer acordul dar mă gândesc să-i trimit ceva energie iar daca nu va fi primită să se ducă ea singură acolo unde simte nevoia că este utilă. Mă bucur mereu să văd că persoana vizată se învioreza şi priveşte altfel în jurul ei.

          In lunile care au urmat am tratat, la nimereală, colegi de serviciu sau rude apropiate în 2-3 minute de dureri de cap, de genunchi, de greaţă, răceală, dureri de umeri etc. Acest antrenament mi-a fost deosebit de util şi nicio clipă nu m-am gândit să încetez sau să fac pauză. Ba, din contră, toată această activitate mi se părea deosebit de frumoasă şi mai ales binefăcătoare. Şi pentru ei şi pentru mine.

          Probabil că există cineva, acolo sus, care supraveghează toate aceste lucruri şi caută să-i ajute pe cei pe care îi consideră apţi şi le deschide noi căi. Aveam convingerea că dacă fac cu seriozitate această activitate universul mă va ghida mai departe. Şi asta s-a şi întâmplat.

          Datorită unei conjuncturi extrem de favorabile, am primit îndrumările necesare şi am ajuns să urmez cursurile de Reiki ( vindecarea cu energia universală utilizată iniţial, mai ales, prin intermediul mâinilor ) cu un Maestru deosebit, fondator de şcoală de terapii alternative şi aşa a început marea aventură a vindecărilor si mi-am descoperit o noua, mare şi frumoasă pasiune. Deabia acum am avut senzaţia că încep să fac ceea ce trebuie să fac eu pe această lume. Maestrul este o adevărată personalitate în acest domeniu şi în preajma lui ai impresia că totul se petrece uşor sub coordonare profesionistă.

          Acum, cand scriu aceste rânduri de început, am gradul 2 şi urmeaza pe 11 decembrie sa fiu iniţiat la gradul de Maestru în Reiki. Nicio clipă nu m-am gandit că puterea mea v-a creşte atât de semnificativ, cu toate că acum sunt doar la  un nivel de început al evoluţiei mele. Aici trebuie să menţionez că această carte este scrisă de-a lungul mai multor ani de zile.

          Având gradul 2 in Reiki, Usui şi Tibetan, am putut face tratamente mai complexe şi mai extinse cu satisfacţii din ce în ce mai mari. Ca exemple pot s-o dau pe sora soţiei mele, pe care am tratat-o înainte de a pleca în Germania la fata ei, şi unde nu i s-a mai facut rău aşa cum se întampla de fiecare dată atunci când stătea acolo. La întoarcere de regulă trebuia să petreacă, cel putin o săptămână la spital. Chiar ea a recunoscut că cel mai bine i-a facut tratamentul meu comparativ cu orice altceva a încercat.

          Mai recent am început să-l tratez pe un văr de al nostru care avea  o usoară pareză pe faţă, pe partea stângă. Chiar de a doua zi, după prima şedinţă de  tratament mi-a dat telefon şi mi-a zis că i s-a limpezit mintea şi  nu mai simte senzaţia de amorţeală de pe obraz şi că se simte foarte liber de parcă i-au mai scăzut grijile. Acelasi tip de tratament, cu sesiunea de 12 poziţii ale mâinilor, i-am facut şi soţiei lui, care mi-a declarat că i-a facut bine şi a mai limpezit-o de ganduri.

          Acest efect este sigur de la Reiki pentru că şi eu am avut aceleaşi senzaţii. In prezent în fiecare dimineaţa îmi fac antrenamentul de autovindecare de fix o ora si cel de vindecare prin Metoda Silva de 20-30  de minute. Pentru absolvenţii cursurilor de Reiki acest autotratament este obligatoriu în primele 21 de zile şi apoi după cum simte fiecare sau câte tratamente face pentru alte persoane pe zi.

          In Metoda Silva nu poţi să ai un termen fix deoarece lucrezi în stare de relaxare Alfa şi atunci se pierde noţiunea timpului. Deci în fiecare dimineaţa fac o sesiune de vindecare completa. Acum eu, care toata viaţa m-am întrebat de ce nu pot sta în pat mai mult şi trebuie să mă scol în fiecare dimineaţă la 5 fix, am găsit şi răspunsul: pentru că trebuie să-mi fac autotratamentul prin Reiki. Acest lucru nu mă deranjează de loc pentru că  mă învioreaza şi mă umple complet de energie. Cred că dacă nu aş face acest lucru nu mi-aş putea declanşa energiile vindecătoare instantaneu atunci când doresc să tratez pe cineva. Culmea este că tratamentele chiar dacă sunt mai multe la rând nu mă obosesc de loc ci chiar mă fortifică. Probabil că preiau şi eu o parte din energia pe care o transmit fiecărui vindecabil. Adică în clipa în care am oprit tratamentul eu rămân plin de energia care ar fi umat la rând şi asta după fiecare vindecabil.

          Un alt efect al acestui gen de autotratament este şi faptul că îţi face viaţa mult mai limpede şi toate problemele par mai simplu de rezolvat devenind din griji, simple exerciţii de Reiki sau , pur şi simplu, ceva de rezolvat.

          Atunci când am terminat gradul 2 şi am întrebat care sunt cele mai eficiente poziţii în care trebuie să-mi  ţin mâinile pentru vindecare mi s-a răspuns că ,,o să mi se spună,, şi pe moment n-am priceput nimic, dar am observat încă de la primele tratamente, că am primit un fel de voce în cap care îmi spune dacă sunt pe drumul cel bun sau trebuie să-mi schimb poziţia mâinilor.

          Într-o zi îi făceam un tratament soţiei mele şi pentru că ea dorea să nu dureze prea mult m-am gândit să-i fac doar poziţiile de cap şi cele de la umărul dureros, dar vocea din cap mi-a spus ,, Nu pleci până nu-i faci şi la picioare,,. N-am acordat prea multă atenţie sfatului cu toate că l-am mai auzit încă o dată şi culmea culmilor a fost că atunci când eram la ultima poziţie pe care mi-o propusesem şi mai aveam câteva secunde soţia mea mi-a spus ,, Să-mi faci şi la picioare puţin,,şi vocea din cap mi-a spus: ,,vezi dacă pe mine nu m-ai ascultat!,,

          De atunci m-am făcut mai cuminte şi ascult tot ceea ce mi se spune. Adică dacă nu am ascultat vocea sfătuitoare din cap ea s-a transferat pur si simplu în gura soţiei mele pentru că ştia că în acest caz ,,ascultarea,, va fi certă.

          Aceste voci provin de la ghizii pe care îi primeşti odată cu iniţierea. La început pare extrem de ciudat că, în timp ce tratezi, îţi vine o nouă idee pe care, bineînţeles, că o consideri ca fiind personală, pentru că până atunci nimeni nu şi-a permis ,,să intre în capul tău,,. Există însă un moment când realizezi că tu nu ai fi putut avea o astfel de idee deoarece nu este în concordanţă cu modul tău de a gândi şi începi să bănuieşti că se petrece altceva. Desigur că ţi s-a vorbit de ghizi şi de faptul că sunt la dispoziţia ta non stop dar pentru că nu ai mai avut de a face cu aşa ceva nu le-ai dat nicio importanţă. Acum începe perioada de adaptare la consilierea ghizilor. La început asculţi şi nu crezi, apoi începi să vezi că au dreptate iar spre final intri in dialog cu ei şi le ceri sfatul sau ai chiar discuţii contradictorii, în care , de regulă, pierzi iniţiativa destul de repede. Ca un exemplu pot vorbi de un tratament simplu pe care l-am început clasic, fără să ştiu nimic despre starea persoanei respective şi la un moment dat, pe la jumătate , am primit mesajul ,,ajunge treci la genunchiul stâng,, Am executat imediat ordinul şi după două minute a intrat Maestrul care mi-a spus ,,Am omis să-ţi spun despre ce este vorba dar văd că ai aflat singur că a venit pentru genunchiul stâng,,

          De câteva zile am început să încerc sa fac şi tratamente la distanţă, pentru mama mea şi fratele meu. Poate fi coincidenţă sau nu dar mama zice că se simte bine şi de cand i-am zis că-i fac tratament are o stare mai bună. Bineânţeles că aceste tratamente le fac numai cu acordul persoanelor vindecabile.

          Am reuşit să descifrez şi motivul pentru care varul nostru avea dureri în piept mergând pe stradă. Era vorba de o programare mintala greşită. Pe el l-a durut odata în piept, pe stradă, aproape de locuinţa lui şi atunci a reţinut perfect locaţia, la al patrulea stâlp. Este posibil ca reţinerea precisă a locului să fie cauzată şi de faptul că poate s-a oprit, de durere şi l-a reţinut. Ulterior, de fiecare dată  când se apropia mergând spre serviciu de stâlpul acela, se gândea cu putere, din timp, că în clipa în care v-a ajunge la el îl v-a cuprinde iar durerea din piept şi chiar aşa se întâmpla. El îşi făcea în acele momente o autoprogramare. Zile întregi nu şi-a schimbat traseul şi exact în acel loc îl apuca durerea. Zilnic procesul de autoprogramare se consolida. Am fost nevoit să-i explic cateva lucruri despre puterea minţii şi înrădăcinarea programelor greşite şi să-l rog ca pentru urmatoarea perioadă să nu mai treacă prin acel loc şi pe lângă acel stâlp. Evident că durerile i-au trecut şi apoi chiar trecând pe acolo nu au mai reapărut.

          Fenomenul este similar cu cel prin care ne spunem ,, Nu pot să mă las de fumat,, Dacă îţi spui de mai multe ori lucrul acesta creierul îl predă subconştientului şi acesta concluzionează: Noi nu putem să ne lăsăm de fumat!

          Televiziunea contribuie din plin la înrădăcinarea unui astfel de program şi vă sfătuieşte să cumpăraţi tot felul de produse care vă ajută să vă lăsaţi de fumat pentru că: Dumneavoastră nu puteţi de unul singur!

          Asociaţii umanitare care adună multe fonduri din sponsorizări se oferă, pentru a-şi justifica mai mult activitatea, să vă consilieze gratuit pentru că ,,singur nu vă veţi putea lăsa niciodată de fumat,,. Deasemenea şi doctorii vă spun că nu mai aveţi nicio voinţa şi pentru că  nu vă puteţi lăsa de unul singur  trebuie neapărat să apelaţi la consultanţă şi consiliere din partea lor inclusiv să primiţi recomandările pentru anumite medicamente sau plasturi care vă vor costa o mulţime de bani.

După cum vedeţi toata lumea vă spune că nu sunteţi în stare şi nu puteţi face nimic singuri dar din păcate nimeni nu vă spune că, în realitate, aveţi puterea în voi, în mintea proprie şi nu în plasturii diverselor firme de specialitate. Ca şi cum dacă le cumperi plasturii cumperi şi o porţie de voinţa. Nimeni nu vă poate vinde voinţă ca pe un cip de aparat de fotografiat pe care să-l adăugaţi la ce se mai găseşte prin cap. Adică, mai pe scurt, atunci când nu ne facem singuri programe negative interesul societăţii noastre, profund comerciale este de a ne ,, sprijinii,, să tot facem astfel de programe. ,,Nu pot să mă las de fumat,, este unul din cele mai uzuale programe negative de autodistrugere. Cine caştigă din aceste manevre – sigur ei, oricare ar fi aceştia şi cine pierde –sigur cel caruia i s-a inoculat că nu are voinţă şi care reuşeşte să-şi păstreze fiecare literă din programul negativ. Dacă reuşiţi să umpleţi o pagină cu răspunsul la întrebarea: Ce treburi mi-a rezolvat mie fumatul ? atunci şi eu am să recunosc că Dumnezeu a greşit că nu v-a prevăzut şi un horn de fum şi că sunteţi un fel de produs incomplet ca un fel de rebut.

     Pentru cei care totuşi se hotărăsc să se lase, industria criminală a inventat un fel de momeală extrem de nocivă pentru creier. Ea se numeşte Prelungitorul de vicii sau Ţigarea electronică. Prin utilizarea ei se păstreză reflexul de a aprinde, de a ţine între degete şi de a inhala ceva, de a privii lumea printre nori de fum. Cu execpţia nicotinei, care doar iniţial este în cantitate redusă, totul se menţine în strare de conservare şi un astfel de ,, fumător,, va relua cu o uşurinţă nebănuită fumatul real fără ca aproape să simtă diferenţa sau să perceapă că a fost, o scurtă perioadă, un altfel de fumător. Eşti tot cu ştreangul de gât dar de această dată funia este de cea mai bună calitate! Bineînţeles că şi ţigarea electronică costă bani şi un tată care fumează electronic este la fel de nociv ca imagine în faţa copiilor lui ca şi un tată fumător clasic. Exemplul lui este la fel de dăunător şi nociv.

     Chiar dacă mergem la mii de doctori  sau citim mii de cărţi şi vedem mii de filme depre cât de dăunător este tutunul o singură persoană poate deschide ,, trusa de scule,, aflată chiar în noi şi poate ordona într-o fracţiune de secundă să ne lăsăm de fumat şi accea persoană suntem chiar noi. Nimeni nu ne poate da lecţii de voinţă dacă noi înşine nu ne hotărâm singuri că trebuie să ne lăsăm de fumat. Noi suntem singurul nostru şef adevărat pentru probleme de viaţă. Chiar dacă veţi fi îngropaţi în cărţi despre tehnici privind renunţarea la fumat , nu veţi reuşi niciodată acest fapt decât dacă hotărârea va fi proprie şi luată chiar cu ultimul neuron rămas disponibil pentru exercitarea voinţei.

 

 

Vizualizări: 88

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->