Pământ al ţării sunteţi voi.
Voi l-aţi compus, intrând în glie.
Cum altfel ar putea să fie?
Acolo-i tot ce-avem de soi.

Acolo o să fim şi noi.
Pe-acolo ne-au plecat părinţii.
De-acolo cu puterea minţii,
Când vrem, i-aducem înapoi.

Noi îi iubim iubind pământul,
Comorile din glia sfântă,
Mormintele ce nu cuvântă
Şi holda ce-o apleacă vântul.

Din pâinea ei ne luăm puterea
Să facem pasul înainte.
Cât vom trăi şi-om avea minte,
Aici e el, aici ni-i vrerea.

Când va domni buna-cuviinţă
Şi logica, şi demnitatea…
Când va pieri ura, demenţa
Şi va învinge bunătatea,

Vor înţelege toţi acei,
Ce văd românul deformat,
C-aici e casa lui, pământul,
Iar el nicicând nu l-a cedat.

Au povestit cei ce-au trăit,
Cum le-a rămas în conştiinţă,
Punte din vorbe şi credinţă,
Între-nceputuri şi sfârşit.

A rezistat mereu românul
Cât ar fi fost de urgisit.
Poporul şi-a urmat destinul.
Nici n-a migrat, nici n-a pierit.

Să –i respectaţi statornicia
Şi felul blând, şi bunătatea…
Cuviinţa-n toate, dibăcia
Şi rostul lui, eternitatea.




11 martie 1997

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Sauciuc Mihaela pe Iulie 15, 2011 la 1:12am
Frumoase versuri,felicitari!

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Iulie 14, 2011 la 11:59pm
Pământ Românesc minunate versuri....Felicitări!
Cu prietenie Lenuş

admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Iulie 14, 2011 la 10:49am

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->