Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Parfum de tei
Gabriela Mimi Boroianu
17.09.2017
Teiul își scutura miresmele peste orașul liniștit. Primăvara capricioasă dăduse din coate și-i furase verii primele săptămâni. Fugise, totuși, speriată de clinchetul clopoțelului ce vestea sfărșitul anului școlar.
Vara își intra în drepturi.
Obosită după o zi de muncă, am intrat în casă anticipând momentul relaxării. După un duș rapid așezată în fotoliul din terasă, cu un pahar de suc rece, savuram liniștea întreruptă doar de cântecul păsărilor ce cuibăreau în sălciile de pe malul apei. Îmi lăsam privirea să alunece pe valurile unduitoare ale Dunării până hăt-departe, respirând cu nesaț aerul parfumat iar briza serii îmi purta gândurile într-un alt timp, într-un alt sfârșit de an, atunci când sufletul meu trecea granița dintre copilărie și adolescență.
De când mă știu am locuit în acest cartier mărginaș, liniștea lui îl rupea de realitate făcându-l să pară un colț de rai... În fiecare primavară casele erau văruite, gardurile, bordurile, chiar și pomii ce vegheau tăcuți la bunul mers al vieții. Pe marginea trotuarelor erau ronduri cu flori și gospodinele se întreceau care să aibă cele mai frumoase și mai arătoase grădinuțe. O adevărată explozie de frumusețe! Bunătatea oamenilor care îl locuiau ne facea pe noi copiii, să ne simțim ca într-o familie. Bătrânii ieșeau seara la porți și ne supravegheau joaca, și fiecare din ei, cu poveștile, cu sfaturile lor, ne era ca un bunic pe care îl iubeam și-l respectam. Apropierea de Dunăre, de întinderea de verde a poieniței ce însoțea malul apei, dorința și nevoia de a avea, hărnicia oamenilor ce îl locuiau transformau universul cartierului nostru într-un mini sătuc. Dimineața devreme te trezea cântatul cocoșilor și lătratul câinilor ce își cereau porția de hrană.
În primăvara aceea ne procopsisem un nou vecin spre bucuria noastră a copiilor. Mic de statură, cu hainele ponosite mirosind mereu a bălegar, cu mâinile noduroase și aspre, avea totuși o bunătate nesfârșită în ochii mici ascunși sub pleoapele îmbătrânite și greutatea sprâncenelor stufoase. Dar ce-l făcea cu adevărat iubit de noi, copiii, era armăsarul pintenat cu care își făcea treaba.
Breazu...
Alb-cenușiu stropit cu negru, a cărui coadă ajungea până jos, la pământ. Era un armasar mare, cu botul moale și o săgeată neagră i se pierdea sub smocul de păr alb ce-i cădea pe ochi, cu o coamă bogată, ce-i flutura în vânt atunci când alerga.
Un exemplar spendid!
Își ținea capul sus cu noblețe, și avea un fel de a păși de simțeai că e sub demnitatea lui să-l înhami la căruță dar atât de blând!
Prima dată m-am apropiat cu teamă de el dar sub îndrumarea bătrânului ne-am împrietenit. Eram atât de fericită când își lăsa capul în jos, pe umărul meu ca să-i pot înconjura gâtul cu brațele...
Când auzeam căruța oprind în fața porți, furam mere de-acasă și, trecând strada, îl rugam pe vecinul să mă lase să-l perii eu doar pentru bucuria de a-l hrăni din palmă.
Îl păștea pe malul Dunării. Deși poarta de la curtea din spate dădea spre poieniță, ca să ajungă efectiv la ea trebuiau să treacă peste un șanț apoi peste calea ferată, terenul fiind accidentat. Cu toate că bătrânul făcuse un podeț de lemn destul de lat pe care ar fi putut trece de voie și om și cal prefera totuși să coboare prin capul străzii, pe poteca ce ducea către Gara Mică. Poate era și un motiv de mândrie să îl plimbe de căpăstru prin față vecinilor...
Doamne, cu câtă nerăbdare îi așteptam seara întoarcerea... Ascundeam în buzunar o bucățică de zahăr candel, un măr sau un morcov și , ne apropiam capul străzii, în joacă, dar pândindu-i venirea. Nea Dragotă râzând, ne urca în spatele lui și străbăteam strada călare.
Ce fericire... A fost cea mai frumoasă vară!
Apoi au început ploile toamnei... Și o dată cu ele a venit și ziua aceia nefastă.... Un cuțit îmi înțeapă inima și acum după atâția ani când îmi amintesc. Îl dusese la păscut pe malul apei, așa cum făcea în fiecare zi. Ploile revigoraseră poenița. Verdele crud al ierbii te ademenea și mirosul de pământ reavăn îți umplea nările amestecându-se cu mirosul inconfundabil al Dunării. Pescărușii roteau deasupra apei într-un dans elegant plonjând din când în când ca o săgeată slobozită din arc. Coborâsem în poeniță să adun volbură pentru iepuri (în anul acela aveam vreo patruzeci) umplusem sacul și m-am oprit să adun mure din rugii ce creșteau de-alungul căii ferate. Breazul venise lângă mine și mă împungea cu botul. Îi dădeam mure din palmă deși nu știu dacă îi plăceau sau le mânca fiindcă i le dădeam eu. Am început să ne jucăm. Avea sfoara destul de lungă și alergam unul după altul... Eu râdeam, el necheza... Nu știu nici acum din atâta poiană de mare cum a nimerit cu copita tocmai în afurisită aceea de groapă... Am alergat într-un suflet la nea Dragotă bătând cu pumnii în poartă și strigând. Lacrimile se înodau sub barbă iar vocea aproape îmi pierise de cât am strigat. Dar nu era acasă... A venit intr-un final dar pentru Breazu prea târziu... La adus acasă șchiopătând. A doua zi l-a dus la abator. O săptămână am plâns și nu am ieșit din casă. Nu puteam privi spre poarta vecinului fără să-mi amintesc.
Amurgul își trimite umbrele în recunoaștere. Cu muzica dată la maxim, o mașină sparge liniștea ce se lasă grea peste amintirile mele. Ridic mâna să șterg o lacrimă ce îmi alunecă pe obraz privind spre curtea de peste drum. Totul e schimbat... alt timp, altă familie, alte vremuri. Doar parfumul răscolitor al teilor e același...

Vizualizări: 115

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Maria-Ileana Tănase pe Septembrie 20, 2017 la 5:15pm


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Septembrie 19, 2017 la 11:16pm
Vă mulțumesc frumos doamna Veronica! Mulțumesc mult Emilia! Copilăria și poveștile ei ne sunt mereu aproape...

INACTIV
Comentariu publicat de Emilia Popescu Rusu pe Septembrie 18, 2017 la 9:44pm
Frumos, citit cu plăcere!

ACTIV
Comentariu publicat de Veronica Carjeu pe Septembrie 18, 2017 la 2:30pm

Foarte frumoasa povestirea!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->