Peste tot ...

Peste tot numai apă, peste tot numai valuri,
când versul e scris în ceruri de lună,
nu mai sunt oameni, peroanele-s dealuri,
o zi se destramă, o noapte o împreună.

Peste tot suntem visuri, ce tremură-n șoaptă,
respirând un trecut și clipe uitate,
durerea cerească în ploi e vărsată,
când plângeri-s apusuri de atingeri furate.

Adunăm peste tot din vise destine,
le lăsăm la o poartă, amândoi ca și cânt,
cât mai arde lumina, în gări, sau pe șine,
te întreb, ești aceeași, căci eu, tot eu sunt ?

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Chiorean Aurel pe Septembrie 12, 2015 la 7:03am

Multumesc din suflet


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Septembrie 10, 2015 la 1:43pm

Superb poem!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->