PLĂSMUIȚI DIN IUBIRE

Iubire e cuvânt zidire,elixirul vieții, apa vie, minunată plăsmuire
Dumnezeu făuri suflarea vieții, căldura,frigul,lumina și întunericul, din iubire
Plăsmui timpul,clădi omul din propria divină sămânță,a sa cea mai perfectă
Creație, îi dădu spirit, frumusețe și gândire,î-l creă capabil de sentimente,
Trăiri sublime,sete de cunoaștere,imboldul de creație ,pasiuni mișcătoare,
Îi sădi în spirit iubire pentru a descoperi mereu, noi orizonturi îl făcu stapân peste toate.
Îi fauri alături din propiul trup, făptură suavă,cu surâs dulce,
Ademenire,un miracol,stimulent de trezit simțire, zicându-i:
-Ți-am făcut femeie, să nu fii singur,să –ți dea bucurie, să-i cunoști dorința,
Să te stimuleze, să învingi,să înveți să trăiești, să-ți dea iubire și s-o iubești!
Tu esti născut primul,învață omule, fii înțelept,stie cât tine,fii vrednic să o cucerești!
În curînd, află omul,privind femeia, ceea ce nu îi zise Domnul,
Considerîndu-l întelept. Cuvântul iubire, elixirul vietii,apă vie, zidire,
Cînd vrei femeia să stăpînești,devine otravă dulce,ce-ți curge-n vene.
Devii puternic, dar nu înțelept, devii invincibil te transformă iubirea
Întrun viteaz,coborâtor din legende și basme supraomenești
Supui popoare, clădești castele,cetăți, imperii, împărațești!
Simți imboldul de a fi mare, cucerești lumea,î-ți crește faima apoi pentru un surîs dulce,
Un sărut efemer sub clar de lună, în cununi de lauri cu fir de dor,totul să împletești
Și drept omagiu aduci femeii ce o iubești! Îngenunchind,te pleci supus
La picioarele ei, te prosternezi, le dăruiești privind-o dus.
Te declari sclavu-i sperând fierbinte să se dăruiască, s-o cucerești
Tu crezi că devenindu-i sclav, o stăpânești!
Așa omule tu î-ti dai seama,că otrava dulce ce-ți curge-n vene
E apă vie, elixir tainic,te face vrednic, să învingi piedici,
Aripi î-ți cresc, înfrîngi potrivnici ,împlinești visuri, faci scară la cer, te înalți

Și aduni cioburi de stele,îi smulgi lunii raze de argint,aduni fir de lumină
Din raze de soare și le-mpletești în brîu sublim țesut cu al pasiunii tale fir
Cu fire din visuri descântate cu dor aprig, cu cânt de iubire năvalnic.
În brîul vrăjit să o învăluiești , să o aduni toată în strâns de iubire.
Astfel reușești tu devenit al iubirii sclav, femeia să ți-o cucerești.
Femeia, fiind zămislită tot din iubire, cealaltă parte din aceeaș zidire,
Deschide vrăjită inima-n extaz cu surs în privire, se lasă învelită de a ta iubire
Lumini aurii stălucesc în ochii noptateci, picurând elixir magic,
O subjugă dorul tău tainic,otrava dulce, elixir magic
Din sufletul dornic de iubire al omului ce i se dăruiește,
Pătrunde în sufletul ei, începe săi curgă năvalnic,prin vene,
Se lasă iubită și te iubește.

De Maria Giurgiu.

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Decembrie 24, 2014 la 1:45am
Cu drag am lecturat!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->