Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Plutarh si legenda întemeierii Romei 21. 04.753 I.H

Plutarh Biografie
Data naşterii lui este estimată, cu aproximaţie, între anii 45 si 48 d.Hr., în timpul domniei împăratului Claudiu, în orasul Cheroneea din Beotia, provenind dintr-o familie înstărită şi cultivată. Studiază la Atena, retorica, filosofia şi ştiinţele vremii sale, avându-l ca maestru pe Ammonios Sakkas. În această perioadă, frecventează "Academia platoniciană". A fost căsătorit si a avut patru fii si o fiică. Soţia sa, Timoxene, s-a prăpădit pe când era încă foarte tânără şi, în amintirea ei, a scris o foarte frumoasa Consolare, gen filosofic pe care, înaintea lui, îl abordase Seneca, în limba latină, ale cărui scrieri ar fi putut să le citească în original, pe când se afla la Roma. Unele informaţii despre descendenţii săi sunt transmise de Apuleius, în lucrarea Măgarul de aur, eroul sau, Lucius, declarându-se un urmaş al familiei lui Plutarh, de la care ar fi mostenit înclinaţia pentru scris. Vizitează de mai multe ori Roma, unde predă filosofia morală. Obţine cetăţenia romană şi adoptă numele de familie Mestrius, în semn de omagiu adus prietenului său M. Mestrius Florus.
Data exacta a mortii lui este necunoscută si se presupune că ar fi survenit, la un moment dat, între anii 120 si 130 d.Hr., sub domnia i împăratului Hadrian.
Opera
Lucrările sale au fost reunite în 1296 de către Maximos Planudes în două culegeri:
• "Moralia" ("Scrieri morale"), alcătuite din eseuri și dialoguri, au ca tematică comentarii literare, estetice şi pedagogice, dezbateri cu privire la probleme religioase şi mitologice (printre altele reprezentarea lui Osiris în mitologia egipteană). Unele texte au conținut filosofic, în care Plutarch se relevă ca adept al platonismul "Banchetul celor şapte înţelepţi" un text dialogat asupra învăţăturilor celor şapte legendari înţelepţi ai Greciei antice.
• "Vieţile paralele ale oamenilor iluştri", cea mai cunoscută şi citită operă a lui Plutarch, cuprinde 50 de biografii, dintre care 46 sub formă de pereche, comparându-se un grec cu un roman, -. Biografii separate sunt cea a Marelui Rege persan Artaxerxes II, a lui Arat din Sikyon şi ale împăraţilor romani de la Augustus la Vitellius. "Vieţile paralele" sunt interesante nu numai din punct de vedere istorico-cultural, ci şi pentru că relatează deasemeni anecdote şi citate, prin care sunt caracterizate personalităţile respective.

 

 

 

Legenda Romei

  1. 04.753 I.H este consemnată în istorie ca data creării oraşului Roma
    Romulus şi fratele său geamăn Remus au întemeiat oraşul Roma, în locul unde fuseseră alăptaţi de o lupoaică atunci când erau sugari. Legenda referitoare la Romulus şi Remus îşi are probabil originea în secolul patru i.C., data exactă a întemeierii Romei fiind stabilită de către istoricul roman Marcus Terentius Varro, în secolul întâi I.H
    În opera lui Plutarh numită „Oameni Iluştri ai Romei” dedicată personalităţiilor care au generat istorie în Roma găsim evocarea personalităţii acestor figuri mitice precum şi legenda pe care s-a construit istoria Romei. Potrivit legendei, Romulus şi Remus au fost fiii lui Rhea Silvia, fiica regelui Numitor din Alba Longa, oraş mitologic, localizat pe muntele Alban, în sud-estul viitoarei Rome. Înainte de naşterea gemenilor, Numitor a fost ucis de către fratele său mai mic Amulius, care a obligat-o pe Rhea să devină vestală, pentru a nu putea da naştere unor posibili rivali la titlul său. Totuşi, Rhea a rămas însărcinată cu zeul războiului Marte şi le-a dat naştere lui Romulus şi Remus. Amulius a cerut că sugarii să fie înecaţi în Tibru, însă aceştia au supravieţuit şi au ajuns la mal la poalele muntelui Palatin, unde au fost alăptaţi de o lupoaică, până când au fost găsiţi de ciobanul Faustulus, care împreună cu soţia sa, Laurenţia, se va ocupa de cresterea celor doi gemeni. Aflând care este originea lor, gemenii îl înlătură pe Amulius de la tron, iar pe tron este adus bunicul lor.
    Văzând că atât albanii cât şi latinii erau numeroşi, cei doi fraţi se hotărăsc să construiască o cetate. Dar fiindcă erau gemeni, au hotărât ca zeii să le arate prin auspicii cine va da numele cetăţii şi cine o va conduce. Romulus îşi alege ca punct de observaţie Palatinul, iar Remus, Aventinul. Legenda spune că i s-a arătat mai întâi lui Remus semn prevestitor, zeii trimiţând în zbor deasupra Aventinului şase vulturi. Dar şi lui Romulus i-au fost trimişi în zbor vulturi, nu şase, ci doisprezece.
    Luând în analiză prioritatea celui care a observat primul păsările, faţă de numărul net superior al păsărilor numărate de celălalt, între fraţi se iscă o ceartă. Aceasta a fost pricina discordiei, ce a alimentat o lupta sângeroasă în care Remus a murit răpus de sabia fratelui său. În urma acestei dispute s-a creat şi expresia: "Aşa va păţi oricine care va îndrăzni să treacă peste zidurile oraşului meu!", cuvinte rostite de Romulus.
    Cetatea Roma va fi un oraş înfloritor ca niciun altul, dar va fi întotdeauna urmărit de fatum, din pricina fratricidului ce a stat la baza întemeierii sale. Treptat populaţia Romei creştea numeric cu oameni veniţi de oriunde, care erau primiţi cu dragă inimă. Majoritatea dintre ei constituiau un amestec (vagabonzi, cerşetori, dar şi lume liberă), însă femeile erau puţine.Pentru a compensa acest neajuns, Romulus va recurge la un şiretlic. Motivând că s-ar fi descoperit altarul lui Consus, zeul sfatului şi în cinstea căruia s-ar organiza o mare sărbătoare, atrage în oraş, tribul sabinelor cu soţiile şi copiii, în mijlocul petrecerii fiind răpite sabinele. Are loc un război cu regele Acro al oraşului Cenina, stăpânul sabinelor, care prin intervenţia lor aduc pacea, iar cele două triburi se unesc. În cinstea acestor femei, în oraşul Roma s-a introdus sărbătoarea femeilor sau matronalii, ţinută în fiecare an în ziua de întâi martie.
    Treptat teritoriul Romei creştea cu noile popoare anexate. Un exemplu în acest sens este războiul purtat cu etruscii, în urmă căruia s-au anexat şapte regiuni. Războiul cu etruscii este ultimul purtat de Romulus, Roma era o mare ameninţare pentru celelalte triburi vecine şi nimeni nu mai îndrăznea să pornească război împotriva ei.
    Romulus se umple de trufie, stăpâneşte populaţia cu ajutorul Lictorilor care erau straja personală. Cărmuia de unul singur şi lua hotărâri tot singur. Devenise un atotputernic şi despot. Populaţia era tot mai nemulțumită şi în al treizeci şi optulea an al domniei a adunat tot poporul dincolo de zidurile oraşului în locul numit Balta Caprei, unde în mijlocul unei furtuni puternice Romulus dispare şi se năştea legenda că el s-a înălțat la ceruri pentru a fi un zeu binevoitor, numit Quirinus.
    În opera sa Plutarh a acordat mare atenţie detaliului şi analizei, ilustrând pildele istorice cu fapte concrete şi atent studiate de el. În acest volum „Oameni iluştri ai Romei” sunt realizate un număr de optsprezece portrete ale conducătorilor acestei republici, ele continuându-se intr-o succesiune a istoriei până la Marcus Antonius care este ucis pe şapte decembrie 43 I.H. Astfel volumul amintit este o istorie a Romei, bine documentată şi literar realizată, ce cuprinde perioada 753-43 I.H.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->