poemul despărţirii de tata

 

 

de trei ori a mai bătut inima lui tata apoi a stat,

i-am simţit pulsul cum se zbătea la mâna stângă,

mai stai, tată, nu muri, i-am zis, mai stai o clipă,

el m-a strâns de mână şi mi-a făcut semn că se duce…

şi s-a dus…s-a făcut frig în inima mea…

simţeam că rămân singur pe pământ, fără rădăcini,

ciutura stelelor se vărsa peste acea noapte haotică,

sufletul lui zbura spre ceruri pios, ca o pasăre,

am simţit un cântec înjunghiat în care sclipesc

 pumnalele, inefabila târfă, moartea, chicotea

în prejma mea,revăd şi astăzi întunecatul decor,

tot pământul era împânzit de semnele ei,

asta e istoria omului, mi-am zis, praful îngrămădit

de un mic vânt care se înteţeşte, dincolo de pulbere nimic,

a luptat la cotul donului şi a fost învins,

ara, semăna, culegea şi ne hrănea precum o rândunică puii,

şi s-a dus…curge viaţa pe un blând povârniş semănând

eternitatea, animalul din mine a murit odată cu el,

mă întorc spre mine şi mă privesc în interior,

merg din obstacol în obstacol urmărit de un minotaur,

mare devorator de timp, când dorm, nu vine somnul,

când vine somnul, nu dorm, mi-am făurit o armură

împotriva spaimei şi, când mă priveşte din subterane,

o lovesc, aşa e lumea, un deşert circular cu cerul închis

şi infernul pustiu, împreună cu speranţele cresc şi iluziile optice,

împreună cu iluziile, cresc şi deziluziile, wels credea atunci

 când picta lumea că ar putea încape într-o singură palmă

şi totuşi artiştii caută lumea într-o altă direcţie, ca şi poeţii

 care caută cuvântul prin toate mizeriile vieţii,

 numai dragostea le vorbeşte într-o limbă necunoscută…

 

luni, 1 iunie 2015

 

 

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Ioan Mihai Tudoran pe Iunie 14, 2015 la 10:32am

Domnule Ionescu,citind poezia de mai sus este prima data cind incep sa cred ca totusi esti un poet. Sincer sa fiu incepusese chiar sa nu te mai citesc doarece toate poeziile dumitale suna la fel chiar daca vorbesti despre o galaxie sau despre un troleybuz. Poezia aceasta cu toate ca nu este lipsita de limbajul prefabricat de care, se pare nu te poti despartii asa cum pictorii de biserici nu se puteau desparii de caietul de schite archaice cu figuri de sfinti. 

Pot sa aliniez citeva chiar si din poezia prezenta: ciutura stelelor, s-a facut frig in inima mea, mizeriile vietii etc. locuri comune, citite si rascitite ca o tabla a inmultirii literara, insa trebuie sa recunosc ca aici sint mult mai putine decit in alte poezii ale dumitale pline de caprioare, de codrii, de zavoaie, de izvoare etc

Trecind peste asta si revenind la poezia de mai sus pot sa spun ca este e creatie meritorie pline da adicime si substanta, o poezie care m-a inpresionat si m-a facut sa reflectez la esenta existentei noastre pe pamint, cea ce in doar citeva cuvinte este esenta creatiei artistice autentice. As merge mai departe si as face ceva care consider ca nu este foarte decent in general, as da un sfat artistului, dar poezia de mai sus merita sa imi iau riscul sa ma dezic. As zice ca poetul ar trebuii sa se intoarca la ea si sa poposeasca nitel mai lung acolo incercind sa slefuiasca putin mai departe cuvintele car-i  definesc mesajul ei atit de peren.

Dam te rog voie sa citez, in incheiere, unul din liniile care m-au impresionat atit de mult si care m-au facut sa iti scriu din nou: 

a luptat la cotul donului şi a fost învins,

ara, semăna, culegea şi ne hrănea precum o rândunică puii,


ACTIV
Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Iunie 3, 2015 la 3:11am

Reverenţă, maestre! 

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->