Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

 

Cineva m-a întrebat o dată:

- Ce durată are prezentul?

Iar eu l-am întrebat , la rândul meu:

- Atunci când spun această clipă, vorbesc de prezent?

- Desigur, mi-a răspuns el.

- Dar dacă spun această oră, vorbesc tot de prezent?

- Bineînţeles că da!

- Şi dacă spun această zi, mă refer tot la prezent?

-Absolut!

- Atunci la ce mă refer când spun , această lună, acest an sau chiar acest secol?

- Numai la prezent, mi-a răspuns el deja mai nesigur.

- Şi atunci care pot să spun că este durata prezentului, clipa sau secolul?

- Cred că clipa, că secolul este prea mare şi oricum nu trăim un secol.

- Dar ce trăim? L-am întrebat, noi ca oameni.

- Noi ne trăim viaţa, mi-a răspuns.

- Exact, acesta este singurul nostru prezent.

- Nu înţeleg.

- E foarte simplu, nimeni nu poate să trăiască decât prezentul. Nu putem accesa nicio secundă din viitor, cu toate că-l putem bănui. Şi acum vin şi eu cu o întrebare:

- Te ascult!

- Dacă eu dispar complet prin  orice formă posibilă ce se întâmplă cu prezentul meu îl preia cineva?

- Nici vorbă, mi-a răspuns, dispare şi el odată cu tine.

- Cum adică, prezentul meu nu rămâne pe undeva pe stradă, la vreun restaurant, dispare complet?

- Exact, asta pot să-ţi spun sigur că prezentul tău dispare o dată cu tine.

- Adică, prezentul meu nu este şi al tău şi al vecinilor şi al prietenilor, nu-l vrea nimeni?.

- Ce să facă cu el, nu foloseşte nimănui altcuiva. Prezentul tău este numai al tău! Ai dispărut , a dispărut şi el odată cu tine!

- Dar tu când crezi că a apărut prezentul meu?

- Cum când, când te-ai născut, atunci a apărut.

- Adică tu vrei să spui că prezentul meu a apărut odată cu mine şi a dispărut tot odată cu mine ? Dar tu vorbeşti chiar de existenţa mea pe acest pământ! Dar dacă eu dispar , tu ce faci, ce face prezentul tău?

- Nu face nimic, îşi vede de treaba lui, adică de treba mea şi mă însoţeşte numai pe mine, nu pleacă cu tine şi nici cu nimeni altcineva nicăieri.

- Adică, după cum spui tu fiecare trăieşte prezentul lui.

- Exact, eu cu al meu şi tu cu al tău!

- Dar de piramidele din Egipt ce părere ai? De ce le numeşte lumea  ,, vestigii ale trecutului,, ele nu mai sunt prezente?

- Ba sunt, mai prezente ca oricând şi vor mai fi încă multe veacuri de acum în colo, dar lumea se raportează mereu la scurta ei existenţă.

- Să înţeleg că fiecare om sau lucru are prezentul lui. Un fluture are prezentul lui, o scânteie, prezentul ei, un fulger, prezentul lui, dar nu sunt cam multe prezenturi.

- Or fi!

- Şti ce cred eu, că prezentul nu este o durată ci chiar starea de a exista.

     Prezentul meu este egal cu durata existenţei mele.

De fapt, pentru nimeni, nici nu există altceva decât prezentul. Lumea este a lui. Noi trăim într-o lume de multiple prezenturi, de la existenţa unei fiinţe, a unui lucru, în jurul nostru sunt enorm de multe prezenturi.

     Niciunul din noi nu poate să trăiască nicio secundă din prezentul altei persoane sau al unui lucru deoarece fiecare îşi are prezentul lui care apare odată cu el şi dispare la finalul existenţei sale.

Pământul este plin de miliarde de prezenturi care apar şi dispar fără ca cineva să le poată ţine socoteala, fiecare la vremea lui.

    Prezentul este o stare absolut individuală egală cu durata existenţei fiecăruia şi care nu are nicio legătură cu timpul alcuiva. Din acest motiv el reuneşte, într-un mod unic şi trecutul şi viitorul fiecărei persoane.

     Niciun om nu se poate despărţii de copilul care a fost pentru că acesta se găseşte chiar acum în el şi nu a rămas undeva pe stradă, la fel şi adolescentul şi la fel şi tânărul în devenire. Toţi aceştia, care, în mintea unora formează trecutul, în realitate sunt foarte prezenţi în ei. Chiar creierul nostru ne dă, de multe ori, de gol, scoţând la iveală amintirile copilăriei sau iubirile din tinereţe.

     Oricine spune că doreşte să se despartă de trecut, doreşte degeaba!

     La fel şi viitorul este în noi şi vom şti cu certitudine că nu vom fi niciodată altceva decât fiinţe umane, inteligente, nu ne vom transforma în şopârle sau fluturaşi, vom da dovadă de sentimente, intuiţie şi ne vom face viaţa exact aşa cu o vom hotărî prin Liberul nostru arbitru. Noi ne putem gândi la viitor ca la ceva care va fi, dar de trăit nu-l putem trăi decât în singurul nostru prezent. Aceasta este tot ce putem face, să ne construim un viitor pentru prezent aşa cum dorim, respectând datele primare din enunţul  problemei.

 

Vizualizări: 74

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


decedat
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Februarie 9, 2016 la 10:57am

Semn de placuta lectura si apreciere


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Februarie 9, 2016 la 10:04am
Frumos!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->