Încătuşat de stelele din cer,
(Prizonieră-s unei vieţi pustii)
Îmi cânţi cu vântul serii lerui ler
Să nu te uit până-ai să poţi veni.

Cu lumina Lunii cea măiastră,
Ai descântat cuvintele de dor
Crezând că poate aripi au să-mi crească,
Să pot s-ajung eu, pân' la tine-n zbor.

Dar mult prea grele lanţurile mi-s
Şi nu mă pot desprinde de pământ.
Ştiu c-am să vin, chiar de-am s-o fac în vis,

(Căci prins mi-e sufletu'-ntr-al tău descânt
Şi-n vorbele-ţi de dor ce mi le-ai zis,)
Urmându-ţi glasul pe aripa de vânt.

de Gabriela Mimi Boroianu
04.08.2014

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe August 5, 2014 la 5:58pm
Mulţumesc mult , Agafia!

decedat
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe August 5, 2014 la 3:35pm

Foarte frumos! Aprecieri sincere.


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe August 5, 2014 la 9:41am
Mulţumesc din suflet , Lenuş!

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe August 5, 2014 la 9:20am

Superbe versuri Mimi...Felicitări!
Cu mare drag!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->