Zile de naştere

sursa: wikipedia.ro


Radiolocaţia este o modalitate de determinare a existenţei şi poziţiei relative a unei staţii sau a unui obiect pe baza caracteristicilor undelor electrmagnetice: viteză de propagare constantă şi propagarea în linie dreaptă. Poziţia unui obiect ţintă este caracterizată de mai multe elemente.

Distanţa r până la un obiect se determină din formula r = cτ /2, unde τ este intervalul de timp după care este recepţionată unda reflectată sau retransmisă de obiect şi c, viteza de propagare a undelor radioelectrice. Pentru determinarea coordonatelor unghiulare se folosesc proprietăţile directive ale antenelor.

Radiolocaţia şi-a găsit aplicaţii în meteorologie, în radionavigaţia aeriană şi maritimă: identificarea formelor de relief, insulelor, gheţarilor, obstacolelor etc. Instalaţia de radiolocaţie se compune, în esenţă, dintr-un emiţător, un receptor şi un sistem de antene. Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale poziţiei obiectului, undele radio trebuie emise sub forma unor fascicule mai înguste. Pentru aceasta, antenna radiolocatorului se aşază în focarul unei oglinzi metalice concave, care reflectă undele într-o singură direcţie. Emiţătorul emite trenuri de unde separate prin pauze, funcţionând prin impulsuri. În timpul pauzelor de emisie, prin intermediu receptorului antena recepţionează undele reflectate. Recepţionarea semnalului se măsoară cu oscilograful catodic.



Utilizări: în radiolocaţie. Este folosită în navigare. Avioanele şi vapoarele sunt dotate cu radiolocatoare, ca şi aeroporturile care sunt prevăzute cu acest echipament pentru a dirija traficu aerian, aterizările şi decolările avioanelor deasemenea. Radiolocaţia poate fi activă sau pasivă.




Vizualizări: 632

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Iulie 31, 2010 la 3:12am
Comunicaţiile moderne nu se mai fac pe unde lungi, de fregvenţă redusă ( care au avantajul de a se plia pe teren, dar necesită puteri mari la emisie) ci prin UHF ( ultra înaltă fregvenşă) cu lungimi mici de undă ( cu dezavantajul că se propagă în linie draptă, deci necesită antene intermediare mai multe decât la unde lungi , pentru acoperirea teritoriului). La emisie se face modularea semnalului, iar la recepţie se face demodularea

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Iulie 26, 2010 la 8:32am
Campul electric si campul magnetic sunt doua aspecte ale unei forme de existenta a materiei, care se numeste camp electromagnetic. Faptul ca un flux magnetic variabil prin aria care este marginita de o spira conductoare creeaza, in acea spira, o tensiune electromotoare de inductie, arata ca un camp magnetic variabil creeaza un camp electric. Rezultatul poate fi generalizat in sensul ca oriunde, in spatiu, exista un camp magnetic variabil in timp, ia nastere un camp electric. De asemenea o inductie electrica variabila da nastere unui camp magnetic (principiul teoriei electromagnetice stabilit de fizicianul James Clark Maxwell in anul 1864). Campul electric si campul magnetic sunt, deci, in interconexiune, conditionandu-se reciproc.
Campul electromagnetic este un camp rotational si se propaga in spatiu sub forma de unde electromagnetice cu o viteza care depinde de pemitivitatea si permeabilitatea mediului considerat. Frecventa undelor obtinute este egala cu frecventa cu care se deplaseaza electronii. Cu cat mai mare este frecventa, cu atat mai multa energie este transportata in acelasi interval de timp. Analog cu ceea ce se petrece in cadrul undelor elastice, poate fi definita o marime numita lungime de unda a undelor electromagnetice, si care este egala cu distanta cu care se propaga campul electromagnetic in timpul unei perioade de oscilatie a dipilului. Lungimile de unda ale undelor electromagnetice variaza intr-un interval foarte larg. Astfel, in telecomunicatii se folosesc unde electromagnetice ale caror lungimi de unda ajung la mai multe mii de metri, pe cand lungimile de unda ale radiatiilor gama emise de unele elemente radioactive au valori de ordinul 10 m.
Undele electromagnetice se propaga in aer cu viteza luminii (30 000 000 km/s), aproximativ egala cu viteza lor de propagare in vid. Conform acestei teorii, emise de J. C. Maxwell in 1865, lumina si radiatiile asemanatoare (radiatiile infrarosii, ultraviolete, etc.) sunt tot de natura electromagnetica, diferind intre ele prin lungimile de unda. Informatia se receptioneaza la distanta prin radio, televiziune, telefonie mobila. Purtatorii informatiei sunt undele electromagnetice de frecventa ridicata, modulate pe undele de joasa frecventa care contin informatia. Undele electromagnetice emise de antenele de emisie se refracta, se difracta, interfereaza si sunt atenuate pana ajung la antena receptorului.

ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Iulie 25, 2010 la 6:29pm
Asta-i pentru civili, căci ei nu conduc focul...decât la inimă şi nu trag cu rachete...decât cu săgeţi otăvitoare

admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Iulie 25, 2010 la 2:36pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->