Românu-i frate cu amarul, decând trădarea prins-a coajă,

Iar Lacomul, frate cu-Avarul, au fost mânați parcă de vrajă,

Pe Decebal întâi să-l vândă, secretele să-i desconspire,

Romanilor ce-au stat la pândă, Comoara Dacică s-o fure.

 

De-atunci, trădarea, trădătorii, au fost blestemul moștenit,

De Neam și Țară, vânzătorii, istoria ne-au împânzit –

Atâți Eroi de-ai gliei noastre, vânduți au fost către dușmani,

Și cucerite-atâtea castre, prin „cozi de bardă” – lași dumani.

 

Doar interesele meschine, au fost mereu hotărâtoare,

Ca grupuri de vânduți să-nchine, Cetatea, hoardei migratoare –

Puțini au fost dintre vitejii, care-au păstrat stindardul sus,

Dar din păcate, bătrâneții, tribut prin moarte i-au adus.

 

A fost Mihai zis și Viteazul, întregitor și el trădat,

Și-un Tudor, ce-a „schimbat macazul” – Fanarul el l-a alungat,

Trădat și el, precum și Cuza, de tagma de boieri, vândută,

Patriotismul, fiind acuza, dreptatea a rămas iar slută.

 

Schimbară-apoi cu dinastia, pe orice Domn fiind pământean,

Care-a orânduit hoția, în statul zis și suveran –

Afaceri precum fost-a „Skoda”, lăsat-au oastea în opinci,

Cu arme vechi, cânta-ta oda, germanilor, unu la cinci,

 

Și a făcut Marea Unire, luptând ca leii la Mărăști,

Oituz și Mărășești – uimire – făcut-au puii răzășești.

Dar a urmat apoi Războiul, zis și al Doilea Mondial,

Cu-o camarilă-a dinastiei, coruptă fără de egal,

 

Destinul l-a adus în frunte, pe Antonescu, Mareșal,

Doar el a izbutit să-nfrunte, dușmanul roșu, inegal –

Eu, ”Vă ordon să treceți Prutul!” – a spus cu glas dumnezeiesc,

Eliberând de „tot Urâtul”, pământul frate, românesc.

 

Însă, l-au împușcat păgânii, vânduții cei COMINTERN-iști,

Uitând, că a lăsat ca ovreii, să scape toți de hitleriști,

Și le-a permis spre Palestina, să tranziteze România,

Cu sânge a stropit el tina, chezășuindu-și omenia.

 

Și a mai fost un Ceaușescu, un OM al gliei – fiu de șerb,

Ce depășit-a omenescu’, un mare OM, chiar fiind imberb,

Ne-a scos din neagra servitute, pe toți ne-a alfabetizat,

Ne-a dat Industrii și „Redute”, și-un nume mondializat.

 

Urbanizat-a România, țăranii, mulți, azi citadini,

A înfruntat Oligarhia, plătind tot soldul la străini –

Exemplul de temeritate, a deranjat pe „Finanțiști„,

Aceiași peste-Umanitate, o gașcă rea, de Globaliști.

 

L-au împușcat în Ziua Sfântă, când s-a născut Iisus Hristos,

Vânat fiind numai de Ocultă, nesuferind un Curajos –

În fruntea Țării Suverane, cu datorii „zero barat”,

Exemplu pentru milioane, de oameni, un așa bărbat.

 

Azi, am rămas cu eșalonul, de slugi mărunte de pripas,

Marii corupți – eșantionul, de prădători a ce-a rămas

În urma „Epocii de Aur”, c-a fost, chiar de nu vrem admite,

Oameni mărunți, cu frunți de taur, pe care Raiu’-o să-i vomite.

 

Românu-i frate cu amarul și-n „piața liberului plac”,

Blestemul vechi precum Fanarul, l-a aruncat din puț în lac,

Apocalipsa derulează, scenariul vechi de mii de ani,

Trădarea, a rămas tot trează, românu-i tot lipsit de bani,

 

 

Dar are mască și ”vaccinul”, implementat de alți „vânduți”,

Cu stoicism suportă chinul, din Mehedinți în  Vășcăuți,

E victima Ocultei care, i-a cumpărat pe potentați,

Cât mai suportă Domnul oare, acestă gașcă de ingrați?!

 

 

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->