Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Romania Maiastra
Cind ma gindesc la Romania,ma gindesc la locul nasterii mele, a devenirii
mele ca om si-mi dau seama ca am o identitate clara: Sunt romanca si sunt
mandra de asta !…Da, sunt mandra ca provin dintrun popor atestat de milenii pe
acest teritoriu numit, la inceputurile lui, Dacia…
Sunt mandra ca acest popor, desi a fost cotropit de mai toate popoarele
barbare si chiar de Imperiul Roman, si-a pastrat identitatea si coloana
vertebrala, asimilindu-i pe cei care au venit sa ne cotropeasca si nu invers…sunt
mandra ca Burebista si Decebal au existat si ca si-au invins cotropitorii chiar cu
pretul vietii si ca, NOI ROMANII, popor nou format din contopirea celor doua
vechi civilizatii, Daca si Romana, n-a fost nevoie sa plecam cu desaga in spinare,
ca sa ne gaseasim alte teritorii in care sa convietuim…
Mi se pare ca sunt batrina ca Marea Neagra, in care se oglindeste
vajnicul port Tomis si ca sunt semeata ca Muntii Carpati, asezati ca o rotunda
cununa de lauri, pe crestetul falnic al tarii…si sunt aurie ca grinele ce se unduiesc
in Baragan, sau ca aurul din Rosia Montana, a muntilor Apuseni…
Sunt verde-albastra ca Dunarea cea lina, care ne tine-n bratele-i
spumate, tocmai de la Portile de Fier pina la Marea cea Mare, trecind agale prin
noul si mirificul colt de Rai romanesc, Delta…
Da, sunt mandra ca sunt romanca, pentru ca am colindat Tara de Sus, cu
piciorul meu de tinara adolescenta…pentru ca am vazut muntii Rodnei cu ochii
mei de copil, pentru ca Ceahlaul mi s-a scurs pe sub pasii apasati de drum greu si
frumuseti ale locului…si pentru ca am vazut verdele de Voronet in realitate si-am
trecut prin Humulestii lui Ion Creanga, amintindu-mi frinturi din Povestile si
Povestirile lui de copil…
Si-am vazut mandre minastiri, de la Ceahlau in sus, spre Suceava…si-am
adastat putin, doar putin, sub Teiul lui Eminescu din dulcele Targ al Iesilor…
Si m-am intors pentru o vreme, in portul Tomis, acolo unde m-am nascut
si unde a fost exilat pe viata, poetul roman, Ovidiu, ca s-o iau de la capat in
peregrinarile mele, in anii ce-au venit…si ei au trecut peste mine, inexorabili ca
timpul, dar am fost fericita sa vad alte si alte locuri istorice, care ne-au marcat
identitatea noastra ca popor.
Desi eram in plin comunism, ne-am dus sa vedem castelul Bran, care
dainuie de secole la hotarul dintre Transilvania si Tara Romaneasca…acum eram
mai multi:eu, sotul si copilul meu si eram fericiti sa ne umplem sufletul si mintea
de istoria acestui neam romanesc, care nu s-a plecat niciodata in fata popoarelor
care ne-au cotropit.
Si chiar daca regalitatea era atit de hulita in acele vremi de trista
amintire, ne-am ambitionat sa vizitam si Pelesul, stindard al regalitatii Romaniei
Mari de la 1918. Am fost impresionati pina la lagrimi de somptuozitatea si
frumusetea castelului Peles, a Pelisorului si a parcului imens care le
inconjoara…si drumul pina acolo mi-a revelvat o alta dimensiune a Romaniei:
Romania frumoasa, Romania culta, Romania Maiastra…
Ma intreb cum ar fi fost daca Brancusi, gorjean de-al tatalui meu, ar fi
creat toata viata, in Romania.Cum ar fi denumit el marea opera sculpturala,
“Pasarea Maiastra”?… nu cumva, “Romania Maiastra”?
Dupa atitia ani de implinire spirituala, dupa zeci de peregrinari prin toate
colturile acestui “colt de rai”, a venit o vreme de mare tristete, atit pentru mine,
personal cit si pentru intregul popor roman…se asternuse tacerea, alienarea si
inchistarea peste acest popor mandru, hatru, care facea intotdeauna haz de
necaz. Din pacate, au fost citiva ani, in istoria acestei minunate tari, in care s-a
lacrimat pe ascuns, in care ranile au devenit caverne, in care a curs singe
dinlauntru si s-a clamat libertate din afara…si au fost multi…au fost destui…eram
disperati, tristi si far’ de speranta, de parca nu se mai termina calvarul, nu ne
mai trezeam din acel cosmar in care ne adusesera comunistii si din care unii au
scapat fugind, altii au murit prin deverse locuri sau pe niciunde iar noi am
rabdat, am sperat si ne-am hranit sufletele cu cultura.
In anii aceia “de restriste”, i-as numii eu, am citit cit pentru doua vieti,
din autori universali dar, mai ales, din autori romani. Am inceput cu Ispirescu,
Creanga, Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Calinescu…si am continuat cu Cella
Serghi, Mihail Sebastian, Liviu Rebreanu, Camil si Cezar Petrescu, Ionel
Teodoreanu, G.Bacovia, G.Topirceanu, G.Cosbuc, Otilia Cazimir, Marin
Preda…si alti titani ai culturii romane. Aceste lecturi mi-au mangaiat sufletul, miau cicatrizat rani singerinde si ne-au tinut treji, ne-au format caracterul si
personaliatea.
Nu era piesa de teatru, la care sa nu ma duc s-o vad, nu era film
romanesc pe care sa nu-l vizionez cu drag!…Abia acum imi dau seama ca asta se
numeste PATRIOTISM si REZISTENTA PRIN CULTURA. Atunci nu
constientizam ca ne hraneam spiritul, ca ne luam seva de romanism din Cultura
Romana.
Apoi a venit vremea Revolutiei…da, a revoltei acestui popor impotriva
opresiunii comuniste…si am iesit in strada, cu mic cu mare, ca la 1907, care “cu
furci, care cu topoare” si l-am dat jos pe Dictator. A fost o efuziune nationala, o
unire “In cuget si simtiri”, a acestui popor, din ce in ce mai oprimat si mai
flamind!!!
Dar pina cind si pina unde, putea sa Rabde, acest minunat popor Roman,
el care nu calcase in picioare niciun alt teritoriu statal, care nu-si batuse joc de
alte popoare?…Si a venit si vremea noastra, in 1989!…A venit Timpul Trezirii
Nationale!!!
Si era chiar in decembrie…ca acum,cind va scriu aceste randuri si
retraiesc acele momente de FERICIRE NATIONALA!!! Acela a fost momentul
cind ne-am dezlegat din lanturile comuniste si ne-am luat zborul ca PASAREA
MAIASTRA a lui Brancusi.
De aceea sunt mandra ca sunt romanca si sunt sigura ca acest neam a
renascut din propria-i cenusa, ca Pasarea Phoenix, iar opera lui Brancusi, as
redenumi-o si i-as spune “ROMANIA MAIASTRA”.
Oricite incercari si feste ne-ar face soarta, noi tot aici vom fii si vom
dainui peste veacurile ce vor venii, prin copiii nostrii, prin nepotii si stranepotii
nostrii!!!
Am sa parafrazez aici o replica a lui Stefan cel Mare din piesa “Apus de soare” a
lui Barbu Delavrancea:
ROMANIA NU ESTE A MEA, NU ESTE A VOASTRA, CI A URMASILOR
NOSTRII SI A URMASILOR, URMASILOR NOSTRII, IN VEACUL
VECILOR,AMIN!!!

04,12,2013
ALMA JANE SIRBU

http://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2014/08/30/romania-maias...

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->