Să nu uităm că încă existăm

Sub firele de iarbă avem semnul,

Că ne vor creşte macii pe o tâmplă,

Pe alta Luna îşi va face cuib

Atunci când verticala de tăcere

La un apus încet se va umbri,

Să nu uităm că încă existăm,

Suntem sortiţi a ne iubi

Şi dincolo de semnele de moarte,

În noi ea este lanul auriu

Ce ochiului îi pregăteşte alinare

Când căutând spre cerul prea pustiu

O pasăre ce trece înspre mare

O va ruga să-i picure uşor

Din lacrima cu care dimineaţa

La capătul de lume anonimi

Vin îngerii să-şi spele faţa,

Să nu uităm că încă existăm,

Dar nu ca număr sau ca o poveste,

Căci ce suntem

Rămâne şi mai este

În straturi de memorii planetare

Din care munţii se ridică-ncet,

Suntem planetei partea cea mai sfântă,

Chiar dacă unii se vor şterşi de-aici

Şi nu zăresc decât un hău adânc

Acolo unde trec stelare izbăviri

Ce mâine pe un câmp de galaxie

Ne va adăuga  tremurători

Cu suflete de floare străvezie.

 

 

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Iunie 2, 2021 la 6:42pm

Foarte frumoasa poezie cu substrat filozofic! Felicitări!


moderator
Comentariu publicat de CIOBOTARIU MARIA pe Iunie 2, 2021 la 12:01pm

Toată admirația!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->