Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

De fiecare dată când am vrut să scriu, m-am gândit mult şi m-am temut. Cuvântul scris trebuie să fie frumos, mai bine zis corect, pentru-că te reprezintă pe tine şi pe cei despre care vei scrie. Cuvântul scris trebuie să fie corect ca formă dar şi ca sens. Poţi spune un lucru şi să se înţeleagă altceva. Scriu despre iubire de multe ori, litera scrisă tremură, se amestecă cu lacrima. Am scris cu durere şi bucurie în suflet despre El, care a adus în viaţa mea cât a trăit multă bucurie iar atunci când nu a mai fost, tristeţea de a fi pierdut pentru totdeauna bucuria. Povestea noastră, bucăţi multe din inima ta şi a mea. Am trăit povestea vieţii fericiţi, un moment în eternitatea iubirii. Închid ochii,povestea o ştiu , deşi timpul a furat multe din viaţa noastră. Mi-ai spus mereu,ce vrei, ce ai gândit, sufletul te-a înţeles, era foarte liniştit. Cuvintele sunt adesea lacrimile mele care râd, plâng. Am căutat şi am găsit în noi pacea iubirii. Deseori întunericul ne-a apăsat, am privit cerul care mereu ne-a luminat sufletele. Totul este trecător, noi am vrut să prelungim clipa iubirii noastre în timpul grăbit. Mereu îmi spuneai, mai vine o zi, şi altă noapte se strecoară printre noi. Două lacrimi încep să vorbească, cu un sărut le ştergi, nu le laşi să trăiască. Strâng la piept un trandafir roşu pictat pe bucăţi de suflet de o iubire frumoasă. O zi de primăvară, un martie friguros, un soare care se ascundea. Am ajuns acasă, puţin înfrigurată, o nelinişte simţeam şi nu ştiam de ce. Am dat un telefon acasă la părinţi, totul era bine. Am făcut un ceai şi telefonul a început să sune tare....

- Vin acasă, nu mă simt deloc bine, am o hematurie puternică.

Era palid, schimbat la faţă, încerca să ascundă suferinţa aşa cum făcea mereu.

- Nu stăm acasă, vreau să plecăm la Bucureşti să facem un control serios.

Ştiam amândoi cauza, dar nu am vrut să acceptăm. Am trăit corect, tratamente, mâncare şi viaţa a fost pentru noi un dar sfânt. Băiatul nostru începuse liceul şi era foarte fericit şi mândru de el. În câteva zile cu tratamente naturiste am reuşit ce medicii de multe ori au refuzat. Să-i dea o şansă la viaţă unui om tânăr care nu a fost niciodată vinovat de suferinţa lui. Am insistat şi a plecat la Bucureşti pentru investigaţii mai multe. Eu mergeam la şcoală unde reuşeam câteodată să uit şi să merg mai departe în viaţă. În acei ani nu erau calculatoare, dar citeam foarte mult despre această cruntă boală, rară, dar foarte grea. Ştiam atât de multe încât l-am convins şi pe un mare medic de eficacitatea tratamentelor mele. A văzut pe măsuţa lui o sticluţă cu bobiţe maro.

- Ce ai în această cutie?

- Propolis natural, miere, soţia mea a realizat un tratament natural care-mi face bine.

- Foarte bine, este bun în suferinţa ta, şi eu îl folosesc foarte mult.

Era fericit, mi-a dat telefon, rezultatele erau bune, dar mai trebuia să facă o analiză. Acolo oamenii erau foarte serioşi, l-au încurajat foarte mult. Şi acum cred că legătura dintre noi a fost mult mai profundă. În drum spre casă am simţit dintr-o dată acea nelinişte care îmi făcea mult rău. Am vrut să mănânc ceva, nu am putut, îmi era frig....telefonul a sunat lung.

- Sunteţi?

- Da!

- Veniţi de urgenţă la Bucureşti, soţul a făcut blocaj total.

Am plecat imediat cu mama la spital. Când am ajuns lângă cameră nu am putut să deschid uşa. Am privit pe geam cerul, m-am liniştit şi am intrat zâmbind. Şi el mi-a zâmbit, deşi avea trei sonde. Am rămas acolo două săptămâni, în care zi şi noapte am măsurat suferinţa lui dar şi a celor din jur cu multe lacrimi ascunse. Într-o zi doctorul mi-a spus că vom pleca acasă. Nu era bine, dar scăpase de blocaj. Acasă era băiatul, părinţii care au pregătit multe bunătăţi Eu eram foarte slăbită, eram chiar de nerecunoscut. Dimineaţa am mers la şcoală unde deseori am găsit înţelegere. Au fost zile grele, foarte grele. Într-o noapte s-a aşezat pe marginea patului şi a spus:

- Să ai grijă mare de tine şi copil, nu-mi este bine de loc. Am o hematurie foarte puternică şi cred că am un alt blocaj. I-am luat tensiunea…era bună, pulsul era bun. L-am aşezat pe bat, am mers la bucătărie.

Atunci am spus „Să se facă voia ta Doamne” şi am pus pe foc un ceai despre care citisem într-o carte tradusă din limba chineză. L-am strecurat, l-am răcit.

- Te rog să-l bei cu înghiţituri mici timp de o oră.

Este târziu în noapte, ascult respiraţia ta atentă. Aş vrea să te iau în braţe, să-ţi liniştesc sufletul….dar nu vreau să te deranjez. Deodată te ridici din pat speriat, îmi ei mâna şi o aşezi pe inima ta. Repede iau tensiometrul şi iau tensiunea.

- Este bine 14,8….

Te aşezi la marginea patului, mă priveşti atent cu o chemare arzătoare în priviri.

- Dacă mi se întâmplă ceva te rog să ai grijă de tine şi băiat.

Sub mormane de lacrimi ascunse, zâmbesc şi spun tare….

- O să fie bine!

Aşa a făcut, asculta tot ce spuneam şi avea mare încredere. După o oră a dormit, mai liniştit, schimbat în bine la faţă. Dimineaţa a venit mama şi eu am plecat la spital să-i prelungesc concediul medical. Am stat cam mult; atunci nu erau telefoane ca acum: Când am intrat în casă, soţul meu cânta încet şi se bărbierea. Mi-a arătat cum i s-au curăţat rinichii cu ceaiul meu.

O dimineaţă de primăvară frumoasă, nu pot să mă trezesc, deschid ochii pentru o clipă. Parcă un vis mai gălăgios vrea să mai rămân în pat. Ne bucurăm, ne-am hrănit sufletul cu iubire.

Dragul meu tu ştii bine a mea taină

Dau jos de pe mine a iernii rece haină.

Culege-mi din suflet cuvintele nespuse,

Când stele cerului sunt toate aprinse.

Dezbracă-mă frumos de lacrimile toate,

Mângâiem sufletul cu a iubirii şoapte.

Dragul meu fură-mi un vis dintr-o iarnă,

Ţi-am pregătit un ceai gustos în cană.

Citeşte rânduri scrise cu praf de stele,

Din nerostite cuvinte şterge lacrimile.

Priveşte, ascultă o dată în altă primăvară,

Dulcea lăcrămioară şi-un cântec de vioară.

Dragul meu îmbracă-mă iar cu altă haină,

Iubesc lumina ochilor tăi şi a lor taină.

Aştern în suflet picături de multă iubire,

Se-ntrezăresc zorii printre gene în privire.

Adună-n cuvinte multe picături de rouă,

Să bem ceaiul din flori atunci când plouă.

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->