Lovea tristețea-n tine ca-ntr-un gong
Se răzbuna lovind cu-ncrâncenare
Doar umbra te-nvelea-n al său sarong
Când te sculpta în muntele de sare.

O inimă să ardă în piept ți-a pus
Doar marea cu-ale sale brațe reci
Vroia s-o stingă - soare în apus
Să te închidă-n valul ei pe veci.

Un munte peste tine-a prăvălit
Vroia sa îți înfrângă îndârjirea
De mal apoi cu forță te-a izbit
Să nu-ndrăzneşti să ceri cumva iubirea.

Dar rătăcind ca umbra după soare
Mânată-n vântul vieții ca un fulg
Duceam singurătatea pe picioare
Iubirea vrând din mine să o smulg.

Și ajungând pe-același mal cu tine
M-am transformat în cerul necuprins
Și sărutându-ți pletele saline
Cu dragoste tristețile ți-am stins

Căci te-am cuprins în mine ca un dor
Și te-am născut apoi ca pe-o minune
Să ai în față o viață fără nor
"Senin" să-ți spun iar tu să-l porți ca nume!

de Gabriela Mimi Boroianu
07.03.2015

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 12, 2015 la 6:51pm
Mulțumesc frumos!

INACTIV
Comentariu publicat de Emilia Popescu Rusu pe Martie 12, 2015 la 4:26pm

Frumos poem!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->