Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

− Îmi pare rău, dar nu cred că ești potrivit pentru rol.

Michael Din aruncă CV-ul peste teancul destul de mare de altele asemenea, rezultatul unei zile de casting absolut dezamăgitoare. Se uită la ceas și suspină: 17:45. În cazul în care trenul nu va întârzia, abia de-ar putea ajunge să vadă ultimele zece minute de joc. Echipa sa, probabil, pierde, a fost un sezon rău, dar cu atât mai mult au nevoie și de sprijinul său moral.

Dădu să se ridice când realiză că actorul din fața lui nu se mișcase.

− Îmi pare rău, a spus el din nou, dar poți pleca acum. Căutăm altceva...

− Ce cauți?

Cu un oftat sonor și ascuțit, Din s-a prăbușit înapoi pe locul său. Actorul i-a făcut cu ochiul, iar Michael i-a zâmbit, la rândul său, dar cam acru. Primise însărcinarea de director de platou cu o strângere de inimă deoarece, deși nu ar recunoaște asta nici în ruptul capului, avea o oarecare teamă de actori și personalitățile lor imprevizibile. Locul lui era în spatele aparatelor care nu-l comentau la fiecare pas, executând fără crâcnire toate comenzile sale. Dar schema de personal se restrânsese așa că... ei bine, cineva trebuia s-o facă și pe asta.

− OK! Pentru început, suntem în căutarea actorului care să întruchipeze pe regele regimului marțian.

− Sunt perfect pentru partea asta!

Michael a suspinat din nou. Acest lucru nu se întâmpla de prea multe ori, iar directorul de platou avea, de regulă, un asistent cu el, care ar fi escortat cu amabilitate, dar ferm, actorul încăpățânat afară. Blestemă încă odată reducerile de buget și pe producătorul zgârcit căci Bulbuc, fostul campion de sumo, fusese concediat pe motiv că mănâncă cât toată echipa de filmare, așa că acum sarcina de a scăpa de candidații incomozi cădea tot în sarcina lui.

− Uite... copil, spuse Michael. Arăți de parcă ai avea 16 ani și, pot să spun asta, ești neîndemânatic ca o girafă cu trei picioare. N-am mai văzut pe cineva care să se simtă mai incomod în corpul lui ca tine.

Puștiul și-a schimbat greutatea de pe un picior pe altul, aparent jenat. Avea o surprinzătoare asemănare cu o girafă. Părea că i-a uitat dumnezeu măsura: un trup descărnat pe lângă care atârnau niște brațe lungi și subțiri ce-i ajungeau până aproape de genunchii proeminenți ai celor două picioare scurte și groase înfipte în niște sandale ce păreau a fi numărul 18* și un cap mare pe care îl susținea un lujer de gât ce lăsa impresia că se va frânge la prima mișcare, completau tabloul unui adolescent care probabil avusese necazuri la naștere. În mod sigur avea mai mult de cei șaptezeci de țoli** pe care-i declarase în CV.

 − Un rege este, probabil, înalt.

 − Cred, spuse Michael. Dar tu împingi limita prea sus! De asemenea, vorbești ca și cum limba engleză ar fi o a doua limbă. Nu vreau să spun că ai un accent, dar plimbi fiecare silabă prin gură ca și cum abia ai descoperit-o. E ciudat.

− Dacă el este un marțian, limba engleză îi este o a doua limbă, a insistat actorul.  În plus, de unde știi cum vorbesc marțienii?

Michael a râs:

 − Ei bine, dacă ești un expert, luminează-mă.

Actorul își deschise larg gura și scoase niște miorlăieli pe tonuri înalte urmate de o bolboroseală adâncă. Spectacolul și sunetul ar fi speriat orice alt om, dar Michael avusese parte de multe alte spectacole, așa-zis experimentale, progresive, pentru a mai fi impresionat:

− Foarte interesant! Dar de data asta, o să-l cred pe scriitor. Regele vorbește în engleza. Tu nu!

Puștiul părea dezumflat. Michael s-a simțit triumfător. Și-a tras geanta pe umăr și, cu ochii la ceas, a aruncat în urma sa:

− Și, ultima dintre toate, dar, probabil, cea mai importantă: Te machiezi. Adică, serios? Nu-mi pasă dacă ai avut pojar sau ești acoperit de cicatrici, dar arăți ca o regină pe moarte.

− De unde știi cum arată un rege marțian?

− Știu că nu arată ca tine.

Actorul a râs. Cel puțin așa părea căci era aceiași bolboroseală de mai devreme.

 − Ah, cred că știu ce vrei să vezi!

Puștiul a început să-și șteargă make-up-ul. Și-a scos obrajii din cauciuc, urmați de nas, pe care l-a băgat în buzunar. Apoi și-a ridicat peruca dezvăluind un craniu lustruit care se prelungea mult în spate, până aproape de ceafă. Ultimii au fost ochii pe care i-a deșurubat încet descoperind două găuri negre, parcă fără fund.

−Arăt mai mult ca un rege marțian acum?

Michael rămăsese înțepenit cu gura larg deschisă, îngrozit.

− Sunt perfect pentru rolul ăsta. Perfect, perfect!

 

* În state numerele de la încălțăminte pornesc de la 5, la femei, până la 14, la bărbați, fiind considerată cea mai mare talpă posibilă!).

** Un centimetru este aproximativ 0,39 țoli.

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->