Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Sfânta Muceniță Anastasia Romana 29 octombrie

AZI 29 OCTOMBRIE 2012, A TRECUT LA CELE VESNICE MAMA MEA  MARGARETA MARIA 

ODIHNA VESNICA , MAMA ADORATA 

 Numele Anastasia înseamnă înviere.

Sfânta Muceniță  Anastasia a trăit în vremea împăraților păgâni Deciu (249-253) și Valerian (253-260). A rămas orfană de ambii părinți la vârsta de trei ani. A fost luată spre creștere de stareța unei mănăstiri de lângă Roma, care se numea Sofia.

Sfânta Anastasia s-a făcut vestită printre creștini datorită frumuseții duhovniceșți, iar printre păgâni, datorită frumuseții trupești.

Guvernatorul  Probus, auzind de frumusețea ei, a trimis soldați la mănăstirea în care aceasta viețuia, să o aducă înaintea lui. Adusă înaintea guvernatorului, ea și-a declarat credința în Hristos. Guvernatorul a încercat mai întâi să o ademenească pe Anastasia, căci dorea să o ia de soție, apoi a trecut la sinistre amenințări.

Însă, mucenița a răspuns: "Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu nu doar o dată, ci și de sute de ori, de este cu putință." Monahia Anastasia a fost supusă multor chinuri: i s-au tăiat sănii și limba, iar în cele din urmă a fost omorâtă prin decapitare în afară cetății.

În Mănăstirea Grigoriu se pastrează gambele, talpa stângă, mâna dreaptă a moaștelor Sfintei Anastasia Romana.

Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Anastasia Romana
Glasul 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine cea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul Sfintei Cuvioase Muceniţe Anastasia Romana
Glasul 3
Fecioara astăzi...
Cu apele fecioriei curăţindu-te, cuvioasă, cu sângele muceniciei încununându-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, dai celor ce sunt în nevoi tămăduiri de boli şi mântuire celor ce se apropie către tine din inimă; că  tărie ţi-a dat ţie Hristos, Mirele tău, Cel Ce izvorăşte har pururea curgător.

Tot astăzi, facem pomenirea:
- Sfântului Cuvios Avraamie și a Mariei, nepoata sa;
- Sfântului Mucenic Chiril;
- Sfinților Mucenici Min și Mineu;
- Sfântului Sava Stratilatul;
- Sfintei Cuvioase Ana;
- Sfintei Mucenite Melitina;
- Sfântului Sfințit Mucenic Atanasie.

Potrivit Sinaxarului Sfinților de pretutindeni, Editura Cartea Ortodoxă, tot astăzi prăznuim pe:
Sfânta Muceniţă EUSEBIA fecioara din Bergamo (Italia, sec. III);
Sfinţii Mc. CLAUDIU, ASTERIE, NEON şi TEONILLA din Cilicia (+285);
Sfânta Cuv. KENNERA, pustnică (Scoţia, sec. IV) [A.P.];
Sfântul Ier. VASILE, episcop în Liguria (Italia, sec. V);
Sfântul Ier. TERENTIE, episcop de Metz (Franţa, +520) [AP.];
Sfântul Cuv. TEODOR, preot şi stareţ în Vienne (cca +575);
Sfânta Cuv. ERMELINDIS (sau ERMELINDA), pustnică în Belgia (cca. +592);
Sfântul Cuv. BOND (sau BALDUS), pustnic din Sens (Franţa, sec. VII);
Sfântul Ier. COLMAN, episcop în Irlanda (+633);
Sfântul Cuv. SIGOLIN (sau SIGHELM), stareţ la Mănăstirea din Stavelot-Malmedy, de lângă Liege (Belgia, cca +670) [A.P.];
Sfântul Cuv. SERAPION din Zarzma (Georgia, +900);
Sfintele Cuv. ETELFLEDA (sau ELFLEDA) şi MERWINNA (sau MORWENNA), stareţe la Romsey (Anglia, sec. X-XI);
Sfântul Ier. ŞTEFAN, episcop de Cayazzo (Italia, +1023) [A.P.];
Sfântul Cuv. AVRAMIE, arhimandrit de la Rostov (Rusia, +1077);
Sfântul Cuv. AVRAMIE Zăvorâtul de la Pecerska (sec. XII - XIII);
Sfântul Sf. Nou Mc. ATANASIE din Sparta (+1653);
Sfântul Sf. Mc. ALEXANDRU (+1653);
Sfântul Cuv. Nou Mc. TIMOTEI de la Mănăstirea Esfigmenu-Athos (+1820);
Sfinţii Sf. Noi Mucenici (Rusia, +1918):
NICOLAE (Probatov) preotul şi cei împreună cu dânsul: VICTOR (Krasnov), IOAN, FILIP,
ANDREI, NAUM, ALEXIE,
VASILE, PAVEL, PAVEL,
COSMA, IOAN, AGATA;
Sfinţii Sf. Noi Mucenici IOAN (Rudinski), preot, şi EUGEN (Ivaşko), protoereu (Rusia, +1930 şi +1937);
Sfântul Ier. APIAN, episcop în Africa, cinstit la Pavia (Italia);
Sfinţii Mc. IACHINT, CVINT, FELICIAN şi LUCIU, din Lucania (Italia);
Sfântul Ier. IOAN, episcop de Autun (Franţa);
Adormirea lui NICOLAE Petraşcu, mărturisitor în timpul prigoanei comuniste (România, n. 1907 - +1968).

Sursă: CrestinOrtodox.ro

 

 

 

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Noiembrie 5, 2020 la 8:53am

Drag prieten, Ioan Muntean

multumesc din suflet pentru  minunatele  postari, care mi-au dat lacrimile in amintirea si a mamei mele Margareta Maria plecate la ceruri acum 8 ani numai .

Odihna vesnica la loc inverzit si luminos mamei mele iubite 


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 29, 2020 la 6:08pm

Sfânta Anastasia

1. Fericitul avva Daniil pleca odată din Schit împreună cu ucenicul sau, voind să ajungă la o mănăstire de maici care se află în pustia mai de dinăuntru, numită Tabenesi. Când pustnicii care viețuiau în pustie aflară cine este cel care străbătea pustia, ieșiră toți că unul că să-l întâmpine, precum niște oi care își așteaptă pastorul. Văzându-i deci apropiindu-se, se aruncară la pământ dinaintea lui de șapte ori. Avva Daniil le spuse unele cuvinte de folos și îi pecetlui cu semnul crucii, zicând: "Alergați după lepădarea de avuțîi și după dezbrăcarea de gânduri, căci prin acestea poate ve­dea omul față lui Dumnezeu." Apoi se ruga pentru ei și își continuă drumul.

2. Spre seară ajunseră la mănăstirea de care am vorbit, iar fericitul bărbat îi zise ucenicului sau: "Fiule, du-te și spune-i stareței: "Sunt împreună cu un bătrân de la Schit; am dori să fim găzduiți aici peste noapte". Însă mănăstirea avea pravilă această, că nici unui bărbat nu îi era îngăduit să între înăuntru. Ucenicul se duse și bătu la poartă mănăstirii. O maică bătrână îi răspunse: "Rogu-te, ce doreșți?" "Fii bună și cheam-o pe maică stareță", răspunse el. Și ieșind stareță la el, acesta îi zise: "Sunt împreună cu un bătrân de la Schit; am dori să fim găzduiți aici peste noapte că nu cumva să fim sfârtecati de fiare." Dar ea îi răspunse zâmbind: "Fiule, mai bine v-ar fi vouă să fiți sfârtecati de fiarele cele de dina­fără, decât de cele de dinăuntru." Atunci el îi zise: "Binecu­vantatul Daniil Schitiotul este cel care este cu mine."

3. Auzind această, stareță nu mai aștepta nici o clipă, ci deschise porțile mănăstirii și le scoase afară pe toate maicile că să-i întâmpine pe bătrân. Și de la poartă mănăstirii până iii locul în care se află el, acestea își intinsera pe jos mahramele lor, și așa pășind bătrânul, întră în mănăstire.

După ce s-au rugat și s-au așezat, stareță turna niște apă într-un lighean și spală picioarele bătrânului și pe cele ale ucenicului. Apoi toate surorile trecură pe dinaintea lui, pentru binecuvântare. Și pe când treceau, stareță lua puțînă apă din cea cu care spălase picioarele binecuvantatului bărbat picurând cu acesta fruntea fiecărei maici în semn de binecu­vantare; în urmă lor, își turna pe cap și pe piept apă rămasă. Apoi făcu mare praznic pentru toată obștea, întinzând masă înaintea binecuvantatului bătrân. Dar în timp ce lui îi oferise niște coji uscate de pâine, iar ucenicului niște linte fiartă cu puțînă pâine, pentru toată obștea a poruncit să se aducă mâncare gătită cu ulei, dimpreună cu puțîn vin și alte bucate. Deci ispravind de mâncat, binecuvantatul bătrân o întreba: "Ce este această, că nouă ne-ai adus hrană simplă iar vouă mâncare îmbelșugată?" Atunci stareță răspunse: "Stăpâne, tu eșți pustnic și de aceea ți-am dat hrană pustnicească mai aspră, iar ucenicului tău i-am dat hrană de ucenic de pustnic, căci asta și este; pe când noi mâncăm bucate moi, fiindcă suntem femei slabe." Atunci slavitul avva zise: "Amin!"

Și era cu aceste maici un lucru neobișnuit și de mare ui­mire: căci viețuiau într-o mare tăcere, împlinindu-și ascultă­rile și slujirile fie prin semne, fie folosindu-se de toacă. Iar în mănăstirea aceea erau mai mult de trei sute de vietuitoa­re. Slavitul avva o întreba deci pe stareță: "Oare așa sunt surorile de obicei, sau se poartă așa din pricina noastră?" Iar ea îi răspunse: "Așa sunt pururea slujitoarele tale."

4. Bătrânul se ruga pentru ele și dădu . Apoi pleca de acolo și se duse în curte, unde dădu peste o sora tolănită pe jos, chiar în mijlocul curțîi. O întreba pe stareță: "Cine este această, maică?" Stareță îi răspunse: "Stăpâne, această nu e decât o simplă netoata, care și-a pierdut mințile; așa îi stă ei în obicei, să se pună pe jos oriunde oriunde apucă." Bătrânul îi zise ucenicului să ia niște apă dintr-un ciubăr și să arunce peste aceea; și făcând așa, sora aceea se trezi că un om beat, se ridică și se duse în altă parte. Atunci bătrânul îi spuse ucenicului sau: "Fă-mi binele acesta, fiule, și du-te să vezi unde doarme sărmana nebună." Ucenicul se duse și o găși dormind lângă haznaua mănăstirii. Și întorcându-se, îi spuse această părintelui sau. Binecuvantatul bărbat îi zise deci ucenicului: "Fă-mi binele acesta, fiule, și rămâi la noapte să priveghem împreună."

După ce toată obștea pleca la culcare, binecuvantatul bărbat se duse împreună cu ucenicul sau și se așezară la panda într-un loc din care puteau să o vadă pe netoata fără că ei să fie văzuți. Iar această, văzând că toate maicile se culcasera, se ridică la rugăciune, întinzându-și mâinile spre cer. Și cum stătea ea acolo, îngenuncheată și necontenit rugându-se întreagă noapte, din mâini îi ieșeau că niște flăcări și vălvătaie de foc, în timp ce lacrimile îi serpuiau pe obraji până la pământ că niște paraiase de apă. Și așa făcea tot timpul, noapte de noapte.

Binecuvantatul bărbat îi spuse ucenicului sau: "Du-te în­cetisor și cheam-o pe stareță și pe ajutorul ei aici." Când acestea ajunseră, fericitul bărbat le-o arată pe aceea, zicând: "Acum o vedeți pe nebună? Amin va spun că Dumnezeu iubește soiul acesta de nebuni." În clipă aceea răsună toacă pentru slujba de noapte, iar vestea despre sora aceea se răspândi printre toate viețuitoarele; se făcu deci o mare tulbu­rare în rândul lor, și toate plângeau și se ocarau pentru toate relele cu care se făcuseră vinovate față de făptură aceea, crezând că era cu adevărat netoata și idioată.

După această, pentru că nu mai dormiseră de ceva timp, Bătrânul avva împreună cu ucenicul sau se puseră pe jos că doarmă puțîn. Atunci, slavita față, văzând că taină ei a fost dată în vileag, se ridică tot atunci, se duse în locul unde se odihnea binecuvantatul bărbat, îi lua toiagul și pieptarul scrise ceva pe o tăbliță pe care o bătu în poartă mănăstirii și pleca: unde s-a dus și unde și-a dat duhul, nimeni nu șție. Pe tăbliță era scris: "Rămâneți cu bine, surorile mele în Hristos și rugați-va pentru mine din iubire pentru Domnul nostru. Iertați-mă pentru că v-am făcut atâta supărare."

Pe dată le adună binecuvantatul bărbat pe toate surorile, și le grai cuvânt spre mântuire, mangaindu-le și zicandu-le: "Ați văzut-o pe această nebună; cu adevărat Dumnezeu iu­bește nebunii că ea, care se îmbată nebunește cu iubire de foc pentru El." Apoi le-a însemnat cu semnul crucii și pleca de-acolo împreună cu ucenicul sau.

5. După ce au ajuns la Schit, bătrânul îi zise ucenicului sau: "Fiule, du-te și cercetează-i pe bătrânul acela care vie­tuieste mai adânc în deșert decât noi." Pentru că era un ba­tran, un eunuc, care trăia cu 8 mile mai adânc în deșert față de Schit. Iată deci care era rânduiala după care ucenicul îl vizită pe bătrânul acela: îi ducea un vas cu apă, pe care-l punea în față ușîi aceluia, apoi bătea la ușa după care se întorcea fără un cuvânt, luând înapoi un vas gol. Această se petrecea o dată pe săptămâna.

Așa că într-o zi, avva Daniil îi zise ucenicului sau: "Fiu­le, du-te și te uită dacă nu cumva este ceva pe lângă peștera bătrânului acela; iar dacă vei da peste un ciob cu ceva scris pe el, să-i iei cu ține." Ajungând acolo, ucenicul găși în­tr-adevăr un ciob scrijelit, pe care îl aduse cu sine. Pe ciobul acela stătea scris, "Ia-ți unealtă de lucru și vino împreună cu ucenicul tău." După ce fericitul bărbat a citit acestea, începu să plângă amarnic, spunându-i ucenicului sau: "Vai pustiei celei de dinăuntru, ce stâlp mare pierde astăzi!" Apoi îi zise ucenicului sau: "Fiule, ia aceste unelte (căci aveau un hârleț și o lopata) și să ne zorim să ajungem înainte că bătrânul să moară, că nu cumva să fim lipsiți de rugăciunile lui, căci se duce la Domnul."

6. Plângând, cei doi bărbați plecară spre peștera acelui avva; și ajungând, îl găsiră cuprins de o mare fierbințeala. Fericitul Daniil se aruncă la pieptul aceluia și, plângând grozav, spuse: "Binecuvântat eșți tu, părinte, că vorbind de­spre clipă această, ai uitat de cele ale lumii acesteia, îngrijindu-te numai de lucrurile cerești. Eunucul îi răspunse: "Bi­necuvantat ești tu, noule Avraame, din ale cărui mâini Dum­nezeu va primi atâtea roade minunate." Avva Daniil îi zise: "Fă rugăciune pentru noi, părinte." La această eunucul ras­punse: "Eu sunt cel care are acum nevoie de multe ruga­ciuni." Bătrânul îi zise: "Dacă aș fi fost în ceasul meu cel din urmă înaintea ta, eu aș fi răspuns rugămințîi tale". Atunci eunucul se ridică puțîn din așternutul în care zăcea și-i îmbrățișa pe bătrân, iar după ce îl sărută pe creștet și îi zise: "Fie că Dumnezeu, care m-a adus în acest loc, să-și de­săvârșească harul și milă Să cu ține la vremea caruntetilor tale, după cum a făcut și cu patriarhul Avraam."

Binecuvantatul bărbat își lua apoi ucenicul și punându-l în dreptul genunchilor eunucului, îi zise: "Roagă-te și peste fiul tău, părinte". Acesta îl sărută și îi zise: "Fie că Dumne­zeu, care m-a învrednicit de acest ceas în care mă despart de acest trup neputincios, care șție de câte ori a venit până la chilia mea acest ucenic în smerenie și din dragoste pentru Numele Lui, fie că Dumnezeu să facă astfel încât duhul în­vatatorului să se odihnească peste ucenic, iar ucenicul să se cheme prin numele părintelui sau, tot așa cum a făcut că duhul lui Ilie să rămână peste Elisei."

După această, eunucul zise către fericitul bărbat: "Părin­te, pentru Domnul îți cer, nu lua acoperământul de pe mine după ce mă voi fi săvârșit, ci trimite-mă la Domnul așa cum sunt, pentru că nimeni altul să nu mai afle taină mea, în afară de ține și de ucenicul tău." Atunci bătrânul acela zise către fericitul Daniil: "Da-mi împărtășania, părinte." Iar după ce a luat-o, zise către ei: "Dăruiți-mi pacea cu sărută­rea sfânta a lui Hristos". Se rugară asupra lui, iar el se uită spre răsărit și spre miazăzi, și întinzându-și mâinile, zise: "O, Doamne, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul meu". Apoi își făcu semnul crucii peste gură și își dădu duhul.

7. Sfârșind de jeluit, cei doi săpară o groapă înaintea ușîi. Binecuvantatul Daniel își dezbracă haina și îi spuse uceni­cului sau: "Fiul meu, pune acest veșmânt peste hainele lui." Căci hainele eunucului nu erau altceva decât o împletitură grosolană de fire de finic pe dedesubt și o tunică fără mă­neci pe deasupra. Dar pe când îl îmbracă fratele, văzu că pieptul eunucului avea sâni, care arătau că niște cute zbar­cîte, însă nu zise nimic.

După ce l-au îngropat și au isprăvit , binecuvantatul Daniil i-a spus ucenicului sau: "Fiule, să ri­dicam postul nostru astăzi, și să frângem pâinea noastră peste trupul bătrânului." Împărtășindu-se cu Sfânta Euharis­ție, găsiră apoi și niște bucăți de turtă și niște coji înmuiate; iar după ce au mâncat și au băut puțîn, au luat cingatoarea bătrânului și plecară spre chilia lor, lăudând și mulțumind lui Dumnezeu.

8. Pe când călătoreau, ucenicul îl întreba pe bătrân: ,,Părinte, știai că eunucul pe care l-am îngropat a fost femeie? Căci pe când îi puneam vesmântul de îngropăciune, am va­zut că avea sâni care atârnau că niște cute zbârcite". Batra­nul îi zise: "Da, fiule, știu că de fapt era femeie. Dacă doreșți, îți voi spune povestea ei; ascultă. Această era o mă­troana de cel mai înalt rang în împărăția împăratului Iustinian. Din pricina minunatei ei frumuseți și neprihaniri, im­pârâtul Iustinian voia s-o aducă în palatul sau, dar când im­parateasa Teodora a aflat, se manie și caută să o alunge din cetate. Auzind de acestea, Anastasia ieși într-o noapte, toc­mi o corabie și, luându-și unele lucruri de preț, veni în Ale­xandria, unde se adăposti la Enaton, construind acolo o mă­nastire care până și în ziua de astăzi se numește Mănăstirea Matroanei. Dar aflând că Teodora a murit și că împăratul Iustinian voia să trimită după ea, că s-o aducă la el în palat, Anastasia fugi în timpul nopții din Alexandria și veni aici. M-a rugat să-i dau o chilie în afară Schiturilor, mărturisindu-mi toate cele întâmplate. Deci i-am dat ei această chilie, iar ea își lua haine bărbătești.

Astăzi s-au împlinit 28 de ani de când a venit în locul acesta, fără că altcineva să mai șție de asta, afară de mine și de un alt bătrân. Și cu toate că au fost trimiși după ea magiștri din partea regelui și chiar și din partea patriarhului și din toate părțile Alexandriei, ni­meni nu i-a putut da de urmă. Vezi, fiule, câți oameni sunt care, deși au fost crescuți la curțile împărătești, cu toate acestea s-au întrecut în lupta cu Vrăjmașul, zdrobindu-și trupurile și trăind că îngeri în trup. Cât despre noi, de câte ori nu s-a întâmplat că, pe când eram încă în lume, să nu avem nici măcar o bucată de pâine cu care să ne putem hră­ni; însă de când am luat haina călugărească, deși mâncarea și băutură ne-au prisosit, o astfel de viețuire că a ei n-am putut dobândi. Să ne rugăm deci, fiule, că Domnul nostru să ne învrednicească cu darul unei asemenea sfinte alergări și vietuiri, că să putem află milă la venirea zilei celei mari, dimpreună cu acest părinte; și împreună cu acest părinte și frate Anastasie eunucul, să fim invredniciti de ". Iar numele ei era Anastasia.

9. Apoi binecuvantatul ucenic se duse în chilia lui, se puse jos și scrise tot ceea ce a auzit și văzut. Această mă­troana Anastasia fusese diaconita în timpul Sfântului Se­ver; acesta i-a scris multe scrisori, pline de lămuriri ale lu­crurilor despre care ea întrebase pe vremea când trăise într-o mănăstire împreună cu surorile, înainte de a sosi în pustia de la Schituri. Aici sfârșește istoria unei surori care a trăit într-o manas­tire și a fost privită de toți că netoata și idioată; cât și istoria Anastasiei matroană, care a fost diaconita.

Sebastian Brock


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 29, 2020 la 6:06pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 29, 2020 la 6:04pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 29, 2020 la 6:03pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 29, 2020 la 6:01pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->