Sunt singur în noapte

gândurile mă copleşesc

un comunitar latră afară

totul e jalnic şi cam nefiresc.

 

 

Deodată liniştea se instalează

o linişte ce mă-nfioară

la tine mă gândesc necontenit

o cât aş vrea să te întâlnesc.

 

 

Simt inima-n piept cum plânge

de dorul tău pătrunzător

nici să te strig nu ştiu prea bine

vino acum, nu mai veni !

 

 

Am o durere mare-n suflet

parcă- s atins de un pumnal

e numai gândul ce m-apasă

chiar te-am pierdut definitiv ?

 

 

Amare lacrimi  uşor se scurg

din ochii trişti în miez de noapte

devin un râu pe care navighez

pănă la tine să te reîntâlnesc.

 

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Martie 23, 2011 la 8:18pm
Multumesc pentru popas !

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Martie 23, 2011 la 8:09pm
Un poem frumos...Felicitări!

INACTIV
Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Martie 23, 2011 la 7:30am
Multumesc Mihaela !

INACTIV
Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Martie 23, 2011 la 7:30am
Multumesc Liliana !

INACTIV
Comentariu publicat de Sauciuc Mihaela pe Martie 23, 2011 la 12:47am
Superb,felicitari!

INACTIV
Comentariu publicat de Sauciuc Mihaela pe Martie 23, 2011 la 12:40am

INACTIV
Comentariu publicat de Liliana Enescu pe Martie 23, 2011 la 12:24am

 Si băieții plâng căteodată...

Să băieții plâng ,nu-i asa?

Mi-a plăcut poezia.Are text si sentiment de romanță.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->