Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

A intrat pe usa plangand cu valiza in mana... ma uitam la el uimita si nu-mi venea sa cred, a zis ca se numeste Mark si cauta o fata care sa semene cu un inger... se dezbraca usor si-mi spune ca este pe punctul de a-l intelege pe Dumnezeu... ma priveste, ma ia in brate, eu doar ma uit la el uimita... plange in fiecare seara in camera lui... plangem impreuna uitandu-ne la frumusetea lunii si adormim imbratisati ca doi copiii. Imi spune zilnic despre povestile lui de dragoste, uneori ma fascineaza atat de tare incat las tigara sa arda singura, fumul invaluindu-ne mereu.

Azi mi-a zis ca pleaca...dar unde? Nu vrea sa-mi spuna... am strigat dupa el “te iubesc” s-a uitat inapoi si m-a luat in brate... m-a sarutat, ca in serile reci cand adormeam pe podea amandoi imbatati de atata frumusete, uimiti de atata maiestrie si de tot ce ne inconjoara... se intoarce si imi spune “si eu... si eu te iubesc” imi dau seama ca nu are unde pleca si singura optiune este aceea de a ramane.

Fumam... bem... murim in fiecare noapte si ne trezim din moartea aceea goala in fiecare dimineata... orice am face e trist dar in acelasi timp atat de imbucurator, plangem impreuna, lacrimile ni se contopesc pana ajung un rau lovind cu putere in cursul lui... si mereu adormim pe podea cu bratele incrucisate. El ziua pleaca, imi spune ca as face bine sa fac ceva diferit astazi dar eu nu vreau.....nu vreau sa plece. Ma fascineaza cum ma priveste dar il las sa plece... pleaca, se uita inapoi si imi zice ca imi va aduce tigari pentru diseara. Zambesc si alerg sa il mai sarut o data.

Ajunge acasa si ma gaseste pe podea, plange, plangem impreuna... fumam, tipam la luna si iesim afara... e vara, de cand nu am mai iesit din casa....
E nisip pe jos? Da... uite si marea... fug in apa si-mi spune sa ma intorc, ne privim si pentru prima oara vad un zambet pe chipul lui si se intoarce cu spatele... e rusinat? Se uita din nou la mine... vad ca pielea nu mai imi este atat de neteda, parul e gri, al lui la fel dar il vad ca atunci cand a intrat in casa pentru prima oara. Cum de nu am observant asta? Ma invaluie somnul, cad si el ma aducein casa. Incep sa deschid ochii,dar lumina e puternica...Pentru prima oara stam in pat, eu stau in pat, el langa mine...ii simt privirea...vreau inapoi pe podea!, dar realizez ca nu ma pot misca. Ma ridica cu greu si imi dau seama ca si lui ii este rau.... il iau in brate, ii simt inima cum bate greu, plangem dar in acelasi timp zambim soptindu-ne:"te iubesc"...
.Adormim!..

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->