Un glob semeț de aur pare luna

Zărită prin lințoliul firav de nori

Cum își cheamă rătăciții meteori

Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.

 

În Univers, n-am știut ce stele-s Sori

Și n-am putut să le arăt cu mâna,

Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,

Iar sideralul câmp trezitu-mi-a fiori.

 

Că-n viața asta noi suntem trecători,

Iubito mai visez câteodată

Cum te prind încetișor de subsiori

Să te sărut în noaptea înstelată.

 

Mi se destramă visu-n dimineață,

Onirica icoană îmi dă viață.

 

                                                          04.01.2018  Ioan Friciu

 

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->