Atunci când Soarele se stinge,

O stea încet pe cer se aprinde,

Lacrimile sufletul mi-l atinge,

Tristețea în vise iar se ascunde.

 

Liliacul mă acoperă cu parfumul,

Tu te ascunzi iubite printre stele,

Luna luminează liniștită drumul,

Un suflet rătăcește printre ele.

 

Clipele pleacă tăcute în veșnicie,

Numai vântul adie liniștit în noapte,

Banca noastră este tristă și pustie,

Tăcere..., fără ale tale calde șoapte.

 

Printre umbrele nopții mai albastre,

Stelele se rostogolesc în buchet,

Ne ascundem fericiți în visele noastre,

O lacrimă alunecă tăcută în suflet.

 

Deseori în freamătul rece al tăcerii,

În noapte, Luna alunecă neostenită,

Liliacul îmi mângâie mai tăcut umerii,

Numai o stea ne veghează liniștită.

 

29.11.2020

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Noiembrie 29, 2020 la 12:31pm

Sensibil poem de iubire 

Mulțumesc!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->