Zile de naştere

O, știu că ne-am iubit cu-nverșunare,

fără s-avem vreo teamă că ar fi păcat!

A fost un zbor de păsări călătoare

spre un tărâm străin, de vânturi măturat.

 

O noapte cât un veac de nebunie,

așa a fost atunci, să ne iubim din plin,

nici nu știam că totul va să fie

doar vraja oazelor, umplute cu venin.

 

Un scurt popas, o clipă trecătoare,

în haosul uitării, care ne-a furat,

eu vraci de dulci speranțe-nșelătoare,

tu muză ludică a marelui păcat.

 

Și ce-a rămas apoi în urma noastră? –

doar lungile regrete dintr-un jurământ,

pe malul râului cu apă-albastră,

unde credeam că le-am găsit mormânt.

 

Au dispărut de-acolo într-o seară,

pândind-ne acum din umbre de trădări,

când oazele turbează-n plină vară

și-n visul meu târziu te-aduce uneori.

 

 

 

 

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->