de Elisabeta Branoiu

 

Te-am aşteptat o viaţă,
te-am căutat zi de zi,
seară de seară,
până-n noapte târziu,
prin Universul plin de stele!
Abia într-un târziu să aflu
că mereu M-ai iubit,
că mereu erai lângă mine,
că mergeam umăr lângă umăr
în linii paralele.

Amândoi purtam
câte o cruce în spate.
Mă îndemnai mereu să urc.
Eu, mai sensibilă, cârteam
Tu m-aşteptai
şi de grijă-mi purtai
ca şi eu, pe a mea cruce s-o duc.

Spre zenit, mereu să privesc
muntele spre înalt,
să am tăria să urc tot mai sus…
cât e cer senin
că nu-i vreme de stat.
Ei… cei din urmă,
demult au ajuns.

Tăceam şi învăţam,
să-Ţi iubesc cuvintele
ce veneau ca un val
din oceanul adânc
al iubirii Tale.
Cu un strop de magie,
mă ajutai să renasc
din marea de tristete,
aruncându-mi trecutul din cale.

Ma ajutai să evadez din durere,
spunându-mi că nu-mi este îngăduit
să mă abat din acest drum.
Fericirea nu-mi va fi deplină
şi visele toate se sting
fără speranţă,
fără frumuseţea înţelepciunii,
fără a Ta “Făclie de Lumină”.

Nu m-am grăbit atunci
să parcurg cu Tine
întunericul nopţii.
Acum singură,
când văd că mă afund,
că m-am împotmolit
în marea tristeţii,
mă doare!...
Nu pot să Te uit!
aş vrea să-Ţi cer iertare!!!...

De la Tine o vorbă bună
aş vrea s-aud mereu.
În fiece noapte
s-aud a Tale şoapte,
iar zâmbetul Tău
să bântuie grădina
suflletului meu.

De ce a trebuit să pleci,
lăsându-mi clipele reci??...
Am aflat abia acum
cât eşti de BUN
şi cât de bine
mi-ar fi fost lângă Tine…
Nu ştiu de m-ai osândit.
Regretul meu arde mocnit în mine
şi-nalţ la fiecare pas, suspine,
că nu te-am înţeles atunci atât de bine.

Ştiu!!!…Ţi-am greşit!
Iartă-mă… iertarea Ta
va înflăcăra “Albastru Infinit!”...

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->