TIMPUL ESTE PREZENT ÎN TOATE DAR FĂRĂ SĂ EXISTE!

 

      Am citit recent un comentariu prin care cineva spunea că a descoperit cum într-un anumit loc de pe pământ timpul se scurge cu câteva miimi mai incet într-o anumită perioadă și atunci m-am întrebat: o fi auzit acea persoană de anomaliile magnetice care există în anumite locuri?. În unele zone sunt atât de puternice încât fac o mașină să urce cu motorul oprit și locurile sunt cunoscute chiar în Romania. Ce fenomen mai simplu poate fi decât acela prin care o anomalie magnetică face ca un ceas să meargă mai încet. Din moment ce acest fapt se petrece numai în locul cu pricina, iar eu știu că timpul nu există, sub nicio formă palpabilă, de ce să nu fim de acord că este vina magnetismului terestru și nu a ceva ce este doar o formă de gândire. Este ca și cum ai spune că, în acel loc, timpul se opune chiar trecerii lui, ceea ce este ieșit din comun.

   Și, chiar așa, dacă ar fi să considerăm că numai acolo timpul se scurge mai lent, ne întrebăm: despre care timp vorbim, al cui, al celui cu ceasul sau al tuturor și restul timpului ce face, se scurge altfel în alte părți? Adică timpul trece peste tot normal dar într-un anumit loc o ia mai domol ca și cum ar fi făcut din mai multe părți din care unele merg ca lumea iar altele sunt mai leneșe. Rar ceva mai naiv gândit!

       La fel se mai susține că cei care zboară în cosmos trăiesc mai mult deoarece pentru ei timpul trece altfel. Iar mi se pare o teorie eronată, având în vedere că timpul nu există și mult mai plauzibil mi se pare să afirm că, datorită imponderabilității, orice proces din celula umană se desfășoară mult mai lent și asta face ca omul să se uzeze și să îmbătrânească mult mai greu în spațiu. Să luăm exemplu de la broștele țestoase care își reduc la minim funcțiile vitale și trăiesc astfel sute de ani. Pentru un om  aflat pe pământ sigur este greu să facă așa ceva dar în cosmos totul vine de la sine. Și în acest caz se consideră grșit că timpul nu mai este universal valabil ci pe bucăți și fiecare merge cum vrea în funcție de zonă.

       Chiar teoria care susține că timpul se curbează la o anumită gravitație din găurile negre mi se pare mult exagerată având în vedere că nu avem ce să curbăm. Cum să curbezi ceva care nu există? Și în fond, de ce să se curbeze când el nu este materie ci doar un gând, cum să curbezi un gând? Adică el trece normal peste tot, așa cum gândește toată lumea și la un moment dat o ia așa într-o altă direcție atras de ceva. Ca și cum ar avea masă! Și iar vine întrebarea: dacă o parte din timp o cotește ce face restul, mai trece sau nu? Sau așteaptă partea evadată să se corecteze? Și apoi ce se petrece cu cel care a cotit, rămâne cotit și o ia pe altă parte, și ajungem iar la varianta în care susuținem că timpul e făcut din mai multe timpuri ceea ce este imposibil. Adică o parte trece mai încet, alta și mai încet iar alte părți o cotesc și așa rezultă, la final, că timpul ăsta e foarte indisciplinat și se comportă exact ca și cum ar fi vorba de un gând uman care face tot felul de jocuri.

        E adevărat că mulți consideră timpul ca fiind liniar, fără absolut nicio justificare, și asta e încă o davadă că lumea face ce vrea cu timpul căci el este evident un simplu gând, iar dacă este liniar nu poți să nu te întrebi cât de groasă este această linie și de unde până unde, iar alții spun că el trece, deși nu l-a văzut nimeni trecând sau măcar plimbându-se de colo colo. Probabil că datorită vieții noastre cu un sens precis de la naștere spre moarte se consideră, intuitiv , că timpul trece cumva invers. O mare eroare!

    Pe de altă parte este la fel de adevărat că tot ce EXISTĂ se poate curba. Materia există,  spațiul există, lumina există,  și totul este  foarte măsurabil dar cu timpul este o mare problemă deoarece nimeni nu a dovedit că există. Absolut nimeni nu deține o mostră de timp. Este o bășcălie să spui că timpul există deoarece este dovedit și măsurat cu ceasul, când toată lumea știe că măsurarea aceasta nu este decât o convenție umană raportată la mișcarea planetelor, la zile și la nopți. Oricum veșnicia universului nu este afectată de minusculele noastre măsurători. Măsurarea timpului raportată la mișcarea unor planete este o invenție pur umană generată de necesitatea organizării vieților noastre minuscule.

    Ca să scape de problema timpului chiar Einstein l-a cuplat cu spațiul și a creeat acest continuu spatiu– timp, care face de toate, poate fi parcurs, poate fi îndoit, poate trece , etc... În realitate nici el nu a răspuns la întrebarea privind existența timpului, deoarece nu a putut spune unde este localizat acesta. Sau mai bine spus , de unde începe? Și nici nu și-a pus problema să răspundă la întrebarea: dacă o mașină se deplasează prin mișcare în spațiu și timp cum se face că atunci când stă consumă doar timp. În acestă situație cuplajul spațiu-timp nu mai este valabil, suntem în divorț? Cuplarea spațiului cu timpul este artificială și nu poate fi justificată decât în cazul mișcării, în rest timpul trece de capul lui? Cred că este evident pentru toată lumea că dacă în acest univers nu ar exista nici cea mai mică mișcare, nici măcar a unui string de materie, noțiune de timp ar fi total inutilă. În cazul nostru e foarte simplu să pui pe seama timpului, mișcarea, viața, îmbătrânirea, moartea în loc să vezi că orice apare, evoluează și apoi dispare. Absolut orice, ființe, obiecte, planete, constelații etc...și niciuna nu are legătură cu timpul uman.

    Unii mai spun că nici magnetismul nu îl vedem și el există sau că nici undele radio nu le vedem și sunt. Este perfect adevărat, magnetismul se poate măsura și verifica concret, undele radio se pot utiliza pe frecvențe și categorii și așa își dovedesc existența dar cu timpul nu poate face nimeni nimic. Nu se poate depozita, ambala, chiar dacă în mintea unora el se mai și curbează deci ar putea fi ușor de împachetat, nu se poate urmării sub nicio formă chiar dacă oamenirea a inventat ceasul pentru a-l justifica într-un fel. Materia are formă, spațiul are o formă și chiar lumina are nenumărate forme și culori doar timpul nu are nimic, nici formă, nici volum, nici liniar, nici plat, adică în niciun fel. Nimeni nu a demonstrat până acum existența timpului palpabil deoarece nu are cum.  Nimeni nu știe unde este acesta și ce este el. Toți stau cu ochii în ceasuri și cu senzația că îl măsoară când de fapt ei își măsoară activitățile după niște reguli inventate.

               Deasemenea chiar Einstein a recunoscut că timpul este relativ, în funcție de fiecare om și dădea un exemplu de senzație a trecerii timpului când ne aflăm cu mâna pe o plită încinsă. Ceea ce face el prin această idee nu este decât să confirme că timpul este o formă de gândire absolut personală și individuală. Nu există un timp universal valabil ci doar cel gândit de fiecare pe parcursul vieții lui. De aceea avem și senzația că momentele plăcute trec prea repede iar cele dificile abia se scurg sau sunt situații în care avem senzația că timpul s-a oprit în loc.   Dacă timpul ar fi universal valabil toți am trăi aceiași secundă, aceeași clipă și ne-am afla cu toții în același moment al lui.

       Am și eu o contribuție personală la cele de mai sus după ce în perioada armatei am pierdut efectiv numărul zilelor și am „scăpat” trei dintre ele. ( de fapt câtă lume nu se întreabă deseori: în ce zi suntem azi?).

       Metoda pe care am conceput-o și pe care am experimentat-o ani de zile îmi confirmă că timpul este doar un mod de gândire și el depinde de mintea fiecăruia. El nu este universal și fiecare  face ce vrea cu timpul din capul lui. Pentru a nu fi un haos general numitorul comun al tuturor este ceasul și fusul orar,care chiar împarte timpul cronometrabil în părți, ca să nu înebunească lumea cu aceeași oră pe tot globul pământesc și fiecare să țină cont de răsăritul lui.

  „ Metoda de trecere din timpul clasic, cronometrabil, într-un timp personal” ne ajută să parcurgem distanțe foarte mari, cu avionul, de exemplu și loc de câteva ore să avem senzația de câteva minute. Este foarte greu de imaginat așa ceva!. În realitate se schimbă, prin voință proprie, doar percepția de trecerea timpului comparabil cu cel indicat de ceas care ne-a înregimentat pe toți. Această metodă se poate utiliza oricând avem nevoie să scurtăm durata resimțită dedicată unui anumit eveniment, mai ales dacă suntem observatori pasivi, un concert, o slujbă religioasă, un spectacol de teatru....Eu am experimentat-o foarte mult și prima reușită a fost senzația că  zborul cu avionul de la Frankfurt la Chicago l-am parcurs în șapte minute și jumătate și nu opt ore. Culmea este că ai în compensație  și un puternic sentiment de odihnă și relaxare. Principiile acestei Metode sunt pe net.

      Ceea ce pare extraordinar este și faptul că, Metoda aplicată invers la scara întregii vieți are aceleași efect, pur și simplu ai senzația că i-ai oprit cursul și nu mai îmbătrânești. Concret, eu m-am oprit cu număratul anilor la o vârstă care mi s-a părut foarte benefică și pozitivă. Nu vreau să mă lungesc pe acest subiect dar organismul și subconștientul meu au preluat această idee, pe care eu am făcut-o publică oricui mă întreba, și de atunci toate testele mele de sănătate și cele de inteligentă sau de reflexe se încadreză numai sub acest prag stabilit. Dacă acum mă întreabă cineva ce vârstă am răspunsul meu este: exact vârsta pe care mi-o dați și spre marea mea plăcere puțini sunt cei care reușesc să ghicească vârsta din buletin. Dacă te hotărăști că tu ești șeful atunci faci ce vrei cu subconștienul tău.

  Cineva mai spunea și că timpul se poate curba, atât de mult , încât trecutul, prezentul și viitorul ajung simultane. Un fel de ghem sau de cocoloș!  Sunt de acord doar cu ultima parte, cu simultaneitatea și pentru asta nu trebuie chinuit timpul deoarece trecutul este acum, chiar în noi,deoarece nimeni nu s-a despărțit de copilul care a fost și care este încă în el, prezentul este acum pentru că el reprezintă însăși existența noastră continuă ( viața), el apare și dispare odată cu noi, într-o lume plină de o multitudine de alte prezenturi și este total greșit să considerăm că este doar clipa actuală, nu, el durează cât toată existența noastră și dispare odată cu noi, iar viitorul există acum și asta o pot demonstra răspunzând la orice întrebări legate de viitor, prin metode specifice, ceea ce înseamnă că el este și așteaptă doar să fie desfășurat. Trecutul, prezentul și viitorul sunt forme unice și total individuale ale fiecarui om, ființă sau obiect și nu există nicio legătură de exemplu, între trecutul meu și cel al piramidelor așa cu nu există niciuna între viitorul meu și al altor persoane cu excepția simultaneității în cazul contemporanilor.

     Mulți nu știu, dar viitorul nu are legătură cu soarta imuabilă și nu este ceva ce ne este dat și care ne determină viața pe tot parcursul ei. El se modifică în fiecare clipă prin deciziile pe care le luăm! În fiecare moment al vieții ne formăm un  viitor pe care în următorul moment, prin liberul arbitru, îl putem schimba după dorință. Sigur că trăim și murim, asta e clar, dar de la una la alta drumul depinde de ceea ce noi hotărâm să fim. Cu fiecare hotărâre pe care o luăm viitorul se schimbă în consecință iar cei care susțin că soarta lor este pecetluită aceia nu sunt în stare să și-o hotărască și se complac în a fi niște legume vorbitoare.

   În concluzie timpul există numai în mintea noastră și singura lui putere este aceea pe care hotărâm noi să i-o dăm!

 

DANDU BRIEL

Octombrie 2018.

 

 

Vizualizări: 90

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Mai 2, 2019 la 7:22pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 16, 2018 la 9:57pm

Imagini pentru TIMPUL ESTE PREZENT ÃŽN TOATE DAR FÄ‚RÄ‚ SÄ‚ EXISTE!


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 16, 2018 la 9:56pm

Imagini pentru TIMPUL ESTE PREZENT ÃŽN TOATE DAR FÄ‚RÄ‚ SÄ‚ EXISTE!


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe Octombrie 16, 2018 la 3:18pm
„Ce este timpul? O taină ireală şi atotputernică.” - definiţie clasică de Thomas Mann

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->