După principiul: „Las' că repară ingineru', că și-așa freacă melcu' geaba prin casă...”, Doru-mi trimite la reparat toate alea la care nu ține cu „schimbat o siguranță=100 de lei”.

Nu mă plâng mie plăcându-mi provocările și protestez doar atunci când trebuie să alerg prin casă după vre-un șoricel căruia i-am stricat tihna, sub privirile malițioase ale motanilor care, tăvăliți pe canapea, fac pariuri: îl prinde - nu-l prinde!...

Pentru transport apelează la un individ cu aspect de homeless abia scos din șanț care, după ce că nu se spală, mai dă pe el și cu o tonă de parfum ( prin ce gheenă l-o fi găsit?) cu o duhoare uleioasă de trandafiri în putrefacție.

Mizeria se lipește de toate cele având o persistență diabolică încât, geaba aerisesc după ce pleacă și dau cu deodorantul meu, mirosul persistă toată ziua.

La ultima comandă eram pregătit. Îl văd venind pe alee și, înainte de a intra fără să sune, cu nesimțirea-i caracteristică, îi tai, scurt, macaroana:

− Neee! Lasă aparatul aici și tu ia-o roată pe verandă.

Îl împing în baie și folosesc vocea:

 Jos boarfele! Ăsta se îngălbenește... Hai! Hai! Bagă-le în sacoșa asta. Așa! Ai acolo șampon, bagă la greu, săpun, burete... freacă bine. Aici, pe mașina de spălat, un tricou, chiloți și o pereche de pantaloni scurți. Hai! Arbeit!

 Apare după vreun sfert de oră mirosind a șampon și săpun Camay de mai mare dragul.

− Eeee, așa mai venim de-acasă, mă pronunț mulțumit. Dacă te mai dai cu chestia aia, nici să nu te mai obosești să calci la ușa mea.

Îl văd că-i șucărit, dar am mai văzut eu.

La două zile îl sun pe Doru să-i zic că i-am reparat hârbul și mă trezesc la ușă cu altă dihanie, cu același aspect ca precedentul, doar că ăsta puțea doar a transpirație acrită. Mai să mă i-au cu mâinile de cap. Îl expediez cât pot de repede și-l sun din nou pe Doru:

− Da'... ce-mi făcuși motane?!

− Ce-am făcut? Ți-am trimis banii așa cum ne-am înțeles. Ceeee, a intrat în ei?

− Neee... Da' ăsta cine-i? De ce nu mi l-ai trimis pe Ionică?

− A zis că i-ai stricat mirosul naturel și l-a bătut fimeia acasă cum că-ar fi fost la curve!

− Aaaa! Atunci știi ceva, dihanie? Ia să-ți miști personal târtița aia grasă că la mine nu-i Baia Comunală și vezi cum apari că de mine nu scapi cu una cu două și o știu pe nevastă-ta aprigă foarte!

                                                              

                                                   ***

Vizualizări: 64

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Mihail Toma pe Iulie 23, 2017 la 7:42pm

...regulat, neregulat, de unde știi? I-ai făcut probă?


ACTIV
Comentariu publicat de Cepeha I. Mihai pe Iulie 23, 2017 la 12:02pm

Cunosc şi eu un astfel de specimen, numai că al meu mă vizitează regulat şi nu am găsit încă o soluţie.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->